Romania, este intr-un sens, “The Land of Choice”…
Am primit zilele trecute confirmarea teoriei ca Romania isi va juca rolul sau istoric, pe scena lumii. Un prieten s-a straduit cativa ani sa primeasca viza de Statele Unite, iar cand a plecat, a privit lung in jur, soptindu-si in barbie, ca nu se va mai intoarce niciodata. Un fost coleg de facultate, a plecat anul trecut in Irlanda unde s-a angajat pe bani multi in industria software, iar fratele meu de cruce, din liceu a plecat hotarat sa-si schimbe definitiv destinul, in Australia. Astazi, cei trei amici, care nu s-au cunoscut pana acum, au ceva straniu in comun. S-au intors de ceva timp in tara, eliberati de „complexul romanesc”, marturisindu-mi fiecare in felul sau, ca au simtit cu putere, ca locul lor nu va fi niciodata departe de energiile de acasa. Perfectiunea, eleganta, decenta, demnitatea pe care o cautau in exil, sunt de aproape, niste cuvinte si imagini pe care sistemul le mimeaza ritualic, atata timp cat respecti cutumele. Ce le-a lipsit totusi, de s-au intors maturizati si reindragostiti de Romania? Prietenia, solidaritatea, spiritualitatea, ideea apartenentei, familia, prietenii si partitura unui rol important.
Daca viata poate fi comparata cu o piesa de teatru regizata de Destin, atunci un roman simplu la Paris, Londra, Whashington, Sidney sau Dublin, nu poate fi decat un figurant. Si iata, cum telepatia dorului de tara, care este sinonima cu dobandirea identitatii si a utilitatii individuale, i-a facut pe cei trei exilanti, sa-si analizeze profund decizia si sa renunte la tot ceea ce au reusit sa construiasca afara, unde locuiau, castigau si traiau social mai bine decat aici. Dar, in sfarsit, realizam din ce in ce mai multi ca nu sunt suficiente doar lucrurile materiale, si ca viata este compusa intr-o proportie uriasa si de schimbul energiilor intre nativ si pamantul natal, intre tara si copiii ei! Fara nici o exceptie fiecare dintre ei a afirmat ca abia, de foarte departe au fost capabili sa inteleaga ca tot ceea ce i-a animat sa plece, se afla deja ascuns, ce-i drept in taina destinului colectiv. Tarile civilizate sunt compuse din oameni civilizati, asadar, daca vrem ca si Romania sa straluceasca trebuie sa ne desavarsim intai pe noi, iar cand ne vom fi incheiat misiunea elevatoare, atunci vom merita si niste conducatori capabili.
Am recitit profetiile lui Sundar Sing despre Romania, mi-am amintit de vorbele Papei Ioan Paul al II-lea cu privire la Gradina Maicii Domnului si imi pare atat de bine ca sunt roman!
P.S: Cand vrem neaparat sa gasim paiul din ochiul celuilalt, ar fi bine sa ne reamintim taina echilibrului: minusul meu;plusul vostru!
P.S.2: Este valabila si vice versa!
- Pe acelasi subiect:
- Australia
- Dublin
- Gradina Maicii Domnului
- Irlanda
- Londra
- Paris
- Romania
- Sidney
- Statele Unite
- Sundar Sing
- Whashington
Este cu adevarat inteleapta ideea-„[…]daca vrem ca si Romania sa straluceasca,trebuie sa ne desavarsim intai pe noi”!Daca stau sa ma gandesc mai bine…si GANDHI a spus ceva asemanator:”Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume!”.Intr-adevar,nu avem dreptul de a cere celorlalti ceea ce noi nu avem…nici de a astepta ca doar ceilalti sa faca pentru noi,atunci cand dispunem de mijloacele prin care putem cladi ceva bun!
Da…in timp ce-ti traiesti toata viata cu cateva sute de lei pe luna fiindca esti medic si nu vrei sa iei spaga sau fiindca esti profesor si esti tratat ca ultimul gunoi…cand se agata copiii de tine si-ti cer si te gandesti ca si ei vor putea sa ajunga la fel ca tine in tara asta in care ai crescut si ai invatat…iti iei lumea in cap…cu tot destinul colectiv. Poate argumentele mele sunt mult prea terestre si intr-adevar nu e asta cel mai important in viata, dar nu poti sa filozofezi sau, si mai rau, sa visezi, cand esti toata ziua ocupat cu ganduri negre despre ziua de maine, cand iar vine chiria. Succes!
In primul rand, noi, romanii, nu ar trebui sa ne mai pangaram tara in fel si chip. Este tara noastra,asa cum e, trebuie sa o iubim si sa ne straduim sa o facem mai buna. Sa nu uitam totusi cine o locuieste?…Noi!!! Atunci de ce tot asteptam sa ne pice binele de undeva, defapt nici noi nu stim de unde…De la noi trebuie sa porneasca totul, de la individ la individ. Asa se aduna fortele. Oare de ce cei de peste hotare vad in Romania ceva frumos si noi nu? De ce banii lor nu le sunt suficienti fericirii proprii? Ce avem noi, respectiv Romania in plus si nu au ceilalti? La asta sa ne gandim si sa incepem sa meditam!!
Cum priviti tara noastra, din care nici eu nu as pleca, din perspectiva faptului ca este situata intr-o zona seismica ? Multi oameni au devenit dependenti de previziunile dlui Ioan Istrate privind iminenta un cutremur devastator. Ce parere aveti ?
luati de vedeti pentru iubitorii de pasari 🙂
http://www.shopsor.ro/hranitori__21_ro.html
„Eu am promis lui Dumnezeu
Sa fiu cel mai bun,ca fiu al sau,
Sa respect materia si forma
Mult mai strict ca papa de la Roma.”
( Mihai Jarpen, Gramatica Realului)
nu inteleg nimic de la domnisoara Dorina Avramut. Sau sa scriu…
@Dorina Avramut : „Nu inteleg nimic din ce-ai zis” :))
Hmm…mda 🙂
Excelent, Oreste!
Multam fain si pt ultimul post, cu suprarealismul lingurilor! Ai raspuns voalat detractorilor „gramatically correct” si, in acelasi timp, ai dat in noi, astialalti, cu niste intelepciune.
Pana ieri, cand am citit pilda lingurilor, nu mi-era deloc teama de iad. Citisem in acum neste ani „Fericirea lui Sisif” si eram pregatit sa il infrunt… caci ratiunea si constiinta de sine ne sunt suficiente, credeam. Continuarea lumii asteia, ala este iadul, si mai ales in absenta celorlalte suflete care nu vor sa triseze la Extemporalul Vietii, in timpul cauria vorbim.
Intradevar… chestiunea tarii si energiilor de care si cu care suntem legati de glie… Cam asa e. Eu unul sunt reticent la ce inseamna mancare de pe alte meleaguri, de exemplu. Stiu ca suna penibil, insa fructele exotice trebuie mancate in locul in care sunt crescute, in apropierea apei care le-a infaptuit…
In cele cateva iesiri din tara (sper sa fie mai multe :)) am vazut civilizatia, programul fix, respectul de sine si de celalalt, cinstea etc. Asta-vara chiar ma gandeam foarte serios sa ma mut in Italia… M-a impresionat faptul ca dupa ora 14.30 se zice „Bona sera”… asta dupa o pauza de 2 ore de pranz… Eu in perioada aia si imediat urmatoare lucram cate 12-14 ore pe zi, inclusiv sambata, uneori si duminica, iar banii… nu mai zic.
Frumoasa lumea in care traim… variata si exotica. Exotic este fiecare loc mai departe de granita, pentru ca acolo, oriunde-ar-fi este „altfel”… Iarba pare mai verde de cealalta parte a gardului (de la un prieten bun am auzit fraza „Iarba chiar e mai verde in Elvetia!”).
Dar nu pot sa plec de tot, desi este un pamant negru de rusine, ceva ma tine aici… Mai astept 🙂
xpl, aproape ca ai facut si tu un haiku in postul pt dorina :))
PS (ca nu ma pot abtine:)
Va dati seama de drama lui Brancusi…
Primul scuptor modern, in epoca in care Romania nici nu stia de arte (de o suta de ani traduceam poezii si stiluri) cu cateva exceptii – Ion Mincu si altii.
Sa te dea tara afara… si sa nu primeasca mostenirea ta, care chiar influeteaza inca arta si filozofia.
NEGRU DE RUSINE E PAMANTUL PE CARE IL CALCAM!
Strabate niste sfintenie, dar se duce incet in jos…
Mai mult ca sigur ca suntem „tara tuturor contradictiilor si paradoxurilor” pentru ca vazand modul cum se bulucesc concetatenii nostri pentru un mic si o bere, sau tragand (foarte) putin cu coada ochiului spre „vedetele” de pe la noi, sperantele ca tarisoara noastra ar putea fi ceea ce a profetit Sundar Sing se duc intr-un viitor destul de indepartat, prezentul fiind destul de sumbru…
Insa este la fel de adevarat ca oameni speciali exista si cu cat sunt mai putini cu atat mai speciali sunt, pentru a stabili intr-o oarecare masura un fel de echilibru…
Oreste o rugaminte am… sa imi citesti postul si daca consideri tu de cuviinta sa imi si raspunzi. Multumesc.
Acum… in legatura cu profetiile lui Sundar Sing despre Romania, te rog sa cauti mai multe informatii despre el si ai sa afli ca el nu a vizitat niciodata Romania, cat timp a fost in Europa. Cel mai simplu e sa te uiti pe un Wikipedia, dar poti sa verifici in mai multe locuri si te asigur ca nu o sa gasesti altceva. Ceea ce ai citit despre „Profetiile lui Sundar Sing” sunt ferm convins ca nu sunt scrise de el si decat cineva foarte visator ar putea pune mare pret pe ceea ce e scris in aceste „profetii”.
Multumesc ca mi-ai citit postul.
O zi buna
decurand am auzit intr-o emisiune pe antena 2 ca ai fi trait la un moment dat anumite experiente paranormale
ai putea sa povestestri pe blog mai pe larg despre ce e vorba? ar fi f interesant de aflat
Domnule Oreste si dragi comentatori,
Va propun sa fim realisti si sa nu ne imbatam cu apa rece! Tarile civilizate sunt fara exceptie tari bogate si foarte bogate si aproape tot fara exceptie au o istorie economica bazata pe jaf. Si inca o data cu cateva exceptii mici sunt dependente religios de Vatican. Romania ortodoxa, prin urmare cu constrangeri morale mai laxe si nevolnica economic, cu locuitori traind ritmuri de viata diferite si a caror majoritate datorita saraciei ignora si uneori chiar refuza minimumul de efort personal pentru un bine colectiv, cu conditia de victima perpetua ridicata la nivel de imn national-iata au trecut 20 de ani de cand imnul national functioneaza si nimeni nu vrea sa se destepte, macar sa schimbe imnul, cu o presa care intoxica, are un nevoie de o pleasca spirituala, de un supermiracol, ceva de genul care sa zguduie spiritual nu numai pe romani, ci pe toata lumea. De un miracol economic nu poate fi vorba… decat daca s-ar constitui o loterie mondiala al carui loz sa-l tragem noi.
Dumneavoastra, domnule Oreste sunteti din pacate floarea cu care media romaneasca vrea sa faca primavara. Si nu neaparat media ci doar un post de tv. La ce folosesc niste discutii pe blog intr-o situatie care mie cel putin mi se pare deocamdata fara iesire. Incerc sa nu fiu pesimist ci doar realist…
Egalul meu – egalul vostru.
P.S.: Este valabil si viceversa!
Petrol contra hrana.
Pana la urma, toti romanii isi doresc sa emigreze, chiar daca tu dai trei exemple care s-au intors cu bucurie. Probabil ca ar trebui sa ne „autoexilam” toti vreo cativa ani, dupa care, cu experienta plimbarilor pe la altii, sa venim si sa facem treaba pe aici. Poate asa vor disparea pitici porno, sexy-brailence, oane zavoranu, basesti, elene si alte personaje atat de dragi, care ne fac viata infecta.
hehe… Nimeni nu este egal cu nimeni.
Toti avem un plus sau un minus… Conteaza doar ce facem cu ele.
Cand avem un minus, invatam de la altii, cand avem un plus ii invatam pe altii…
@alexandru+@winpedia=?
PRINCIPIUL VASELOR COMUNICANTE din cand in cand:
Nimeni nu este egal cu nimeni si toata lumea este egala cu toata lumea.
Matematic ar arata asa:
nimeni=nimeni
nimeni-nimeni=0
nimeni+nimeni=2 sau asa:
nimeni>nimeni
nimeni-nimeni>0
0>0 daca zero este mai mare decat zero si doi nimeni valoreaza totusi ceva, realitatea este iluzorie oricum ai da-o. Si daca este iluzorie romanii traind intr-o mare iluzie au speranta iluzorie a marii lor sanse iluzorii. 🙂
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
misa spunea…
Cred ca experientele comune ne ajuta sa devenim mai ingaduitori fata de semenii nostrii.Cu ani in urma m-am numarat printre „invidiatii emigranti” ai vremii.Imi doream cu ardoare sa-mi indeplinesc idealurile care consideram ca sunt de vanzare, altfel nu-mi explic pentru ce ar pleca majoritatea dintre noi.
Bineinteles, nici un moment nu mi-am dorit sa raman definitiv,dar cum ‘La Medeleni’ mi-a umplut si-mi umple sufletul in continuare, doream sa-mi traiesc visul in realitate, ca cei mai multi dintre noi dealtfel si nu ingramadita in betoane si prafuita in ciment cu riscul de a deveni o statuie vie.
Tot ce-mi doream era sa-mi cumpar libertatea si normalitatea in acest minunat loc, care devenea o vitrina cu bomboane scumpe privita de o gloata de copii pofticiosi ,dar prea sarmani sa-si poata lua vre-una.
Acum traiesc un paradox:imi iubesc tara si o urasc in acelasi timp. Si, da intr-adevar,radacinile ne aduc inapoi, dar crengile se intind inspre experientele traite in alte locuri si pe care nu le putem nega.
Nu ar trebui sa ne fie rusine ca suntem romani, dar din pacate nu suntem, multi dintre noi, nici asa cum ti-ai dori tu sa ne vezi.
eu nu sunt de acord ca romania e land of choice.Poate pt ca am adunat prea multa scarba…Adevarul e ca exista niste energii pe care le simt foarte acut,dar…NEGATIVE!si nu spun asta doar eu,mi-o confirma si unii prieteni mai sensibili care traiesc prin canada si vin in romania o data pe an.
supararea si amarul romanilor…sila care acum se strange…Exemplul politicienilor,conducatorului care e unul de invrajbire a noastra impotriva…noastra,denigrarea continuua a celuilalt,invidia pt ca ala are mertzan si tu DOAR BMW!!!!!!!!????;traiul asta in grohaiala de mici si bere si cafele in vitrine de mall…
toate astea nu le mai suport si astept sa treaca luna asta sa pt pleca iar intr-o alta tara unde am ras,am trait normal si unde oamenii la randul lor zambeau,iti zambeau si traiau normal si:nu se simt aceste energii negative.
PS: …si nu mai vorbesc de faptul ca exilat si sclav ma simt in locul unde ar trebui sa ma simt acasa,nu alta parte.
Te invit sa traiesti viata unui medic: poti sa incepi cu ce facultate vrei tu (mai buna/ mai rea- 6 ani)… apoi stagiatura si rezidentiat (6 ani)si sa traiesti din salariul medicului si cu pacientii romani care nu mai stiu in cine sa aiba incredere, si se uita adanc in ochii tai si se gandesc in primul rand, nu la cat de bolnavi sunt ci la: „Cat costa D-nul Dr? Plata inainte sau dupa?”… si asta indiferent daca le spui ca nu e nevoie de pliculet… unii cred ca au o boala terminala de nu vrei sa le iei banii, altii se supara ca-i jignesti („nu sunt mai sarac decat tine….”). Acum cu articolele din presa s-a ajuns si la scandaluri intre personalul din spitale si unii pacienti…
Ai imaginatie bogata… cred ca vei reusi sa intelegi ca asta nu mai este medicina pur si simplu… si nici o viata la care am visat cand am ales meseria asta!
E trist ca un roman poate spune lucruri de genul :”NEGRU DE RUSINE E PAMANTUL PE CARE IL CALCAM!” …e trist ca oamenii sunt mai preocupati de exterior decat de interiorul propriu…de cautarile interioare…e trist ca nu isi dau seama ca energiile „negative” pe care le simt si ii bulverseaza sunt neacceptari proprii care se reflecta in oglinda realitatii lor…
Ce bine-ar fi daca niste carti precum „Partea intunecata a cautatorilor de lumina” sau „Secretul Umbrei” ale lui Debbie Ford s-ar preda in scoli, incapand de la clasa a 4-a pe nivele diferite de intelegere…astfel incat sa inteleaga toti oamenii ca aspectele negative pe care le tot comentam/judecam in exterior exista in fiecare dintre noi in virtutea legii Unitatii (1 care suntem) si a legii Reflectarii din randul Legilor Universale…
Referitor la tema blogului, tot despre Romania ca pamant ales se vorbeste si in cartea INUAKI reptilianul din mine scrisa de Aryana Havah..
Foarte interesante blogurile, Oreste…si emisiunile….felicitari !…>:D<
Senzational de-a dreptul. Rulez acelasi „software” ca si amicii tai. Sunt plecat in Vest si desi nu pot sa zic ca lucrurile stau rau simt o nevoie irationala sa ma intorc. Desi am plecat in ideea ca o sa castig mai bine am primit niste lectii extraordinare despre respectul fata de oameni, natura. Am mai avut ocazia sa vad multi romani foarte apreciati acolo unde lucrau.
Mai simt ca trebuie sa avem grija de o persoana care se va ridica dintre noi.