Intre iad si Rai
…Cand cuvintele noastre ranesc, intr-o comunicare oarecare, poate ca este bine sa recurgem la povesti.Iata o pilda imbracata intr-un limbaj simplu, a carei tilc poate ca se adreseaza fiecaruia dintre noi…sau poate doar unora.
„Un om curat si zambitor, dupa ce i-a intors Tatalui, rasuflarea de viata, a fost condus de catre ingerul sau pazitor in Regatul Adevarului, unde insusi Fiul a venit sa-l intampine ca pe un sfant.
-Bine ai venit, inainte sa te odihnesti putin, ai dori ceva anume?
-Da, mi-ar placea sa vizitez Iadul si Raiul, ca sa pot discerne definitiv intre iluzie si adevar…
Si, Domnul l-a condus pe om, mai intai in iad, unde era o masa mare in mijlocul careia se afla o oala cu mancare foarte buna. Era un cadru neutru, nici bine, nici rau, ci doar niste oameni foarte tristi si foarte slabi, avand de maini, legate niste linguri foarte lungi…atat de lungi incat nu puteau ajunge sa inghita niciodata. Mirarea omului simplu si zambitor a fost cand a vazut Raiul, unde scena era asemanatoare, cu exceptia unui singur lucru: la masa, oamenii, cu lingurile lungi legate de maini erai foarte fericiti si impliniti.
–Iisuse Hristoase, nu inteleg ceva, de ce oamenii din Rai sunt fericiti, iar cei din iad atat de abatuti si flamanzi, daca si unii si altii au linguri atat de lungi incat nu le pot duce la gura?
Si, Domnul zambind bland a spus: diferenta intre unii si altii este atat de evidenta, incat si pentru noi este o enigma de ce iadul, inca mai are clienti. Ai vazut, ca in Rai, oamenii se hranesc intre ei, iar in intunericul de jos, ei nici macar nu se gandesc la asta!”
Esti oare, cu adevarat fericit?
stiam de la tata pilda asta
(ca in genere oamenii mai batrani sunt si mai intelepti, sa credem totusi in asta)
dar o uitasem. Uite ca mi-ai servit-o si tu, acum. Da, este extraordinar spus, foarte simplu si sa inteleaga oricine. As dori daca se poate pe aceasta cale sa ajunga pilde de intelepciune la mai multa lume care se stie ca e rea 🙂
multumesc pe aceasta cale
inainte de a cere, trebuie sa daruiesti?!
” De-nchipuirea-ti cere
Sa cresti copil pribeag,
Otrava-n schimb tu cere-i
De care mori cu drag.
Si-n ziua invierii
Ce doarme-n cei ce cred:
Eu, taina inchipuirii
Cu mana ti-o dezleg.”
( Mihai Jarpen, Deslegare)
frumos tot ce-ai scris . am si eu o nelamurire.cica incerc sa fac un blog , dar am scris odata si acum vroiam sa revin cu o poveste, doar ca nu stiu unde anume sa postez…tu cm postezi pe blog?multumesc!