14
Publicat in aprilie 2, 2009 de Oreste Teodorescu in Blog
 
 

Cand dispare cuvantul, apare sabia


 

Sistemul imunitar al statului roman a fost rapid slabit dupa decembrie 1989, devenind profund deficitar pana in zilele noastre. Spirala coruptiei a urcat de la functionarul din spatele ghiseului pana in varful piramidei politico-administrative, iar astazi asistam destul de neputinciosi la un spectacol cu adevarat grotesc: infractorii periculosi isi fac de cap prin liberate, fiind aparati cu maxim profesionalism de exact cei care ar fi trebuit sa-i pedepseasca, oamenii mor cu zile prin spitale, daca au nesansa sa fie saraci, guvernantii secretizeaza contracte prin care fac cadou resursele nationale unor companii straine,mass-media, in mare parte, ofera publicului un spectacol straniu si lugubru in care amesteca prostituate, transexuali, criminali, batausi. In acest noian intunecos de aberatii si alte ofense aduse naturaletii si bunului simt, bietul roman se simte deprimat, parasit de sansa si defetist.

Disolutia autoritatii si falsele modele de succes (vezi manelistii, bisnitarii, grandomanii, semidoctii, unii chiar au visat ca pot ajunge in Parlamant daca arunca cu banii in cei defavorizati, in fata camerelor de luat vederi, pe ritmuri bizantine…) l-au facut pe Mircea sa postuleze ca traiul in aceasta tara ne-a furat tot timpul. Intr-un fel are dreptate, caci noi, astazi, ca tara vietuim in afara timpului. Insa cel mai periculos lucru, ar fi sa abandonam lupta, sa cedam tristetii si sentimentului de inutilitate.

Cred cu tarie, ca tocmai in aceste vremuri teribile, ar trebui sa se organizeze si sa lupte grupuri de oameni din toate domeniile, desigur dupa ce vor fi inteles ca lumea nu este doar terenul de joaca al prostilor ci insasi imbracamintea data de Dumnezeu spiritelor noastre trecatoare prin ea. Slava Domnului ca nu pastram nimic dupa moarte, din toate aceste averi blestemate obtinute prin jaf, crima, mita etc. Deunazi, un prieten bun imi spunea ca totul in viata este banul, ca daca il ai esti automat un privilegiat in zonele cu adevarat respirabile ale planetei, ca poti obtine orice, caci, de fapt,totul este de vanzare. Avea dreptate, insa bietul de el nu avea notiunea pretului. Inteleptii, profetii si marii invatatori ai umanitatii au strigat din totdeauna: Daca va veti vinde sufletul, nu veti mai putea fi fericiti!

Ce folos sa ai totul, daca te simti gol si fara sens. Si, azi, cand vedem ca acest ban virtual la care unii se inchina cu ambele maini, are proprietatea de a disparea la comanda, cand criza financiara se aseaza pe canapeaua milionarului si ii inlocuieste trabucul cubanez cu altul invelit in piele, vorba baietilor de la Parazitii, ar trebui sa ne trezim si sa luptam imptriva inselatoriilor si a minciunii! Tara, ca si lumea nu sunt altceva decat oglinda noastra!