Intrebarile unui oarecare
Ma tot intreb de ceva timp, de ce cetateanul roman obisnuit, a ajuns sa-si urasca uneori cu atata vehementa tara, incat sa accepte un autoexil pagubos printre sobolanii taberelor de refugiati de la Roma, de ce politicianul pantecos isi ascunde banii „comisionati” in conturi din strainatate intrerupand astfel circuitul natural al economiei nationale, de ce omul de afaceri are de regula pornirea de a pacali fiscul, de ce ne privim intre noi cu atata suspiciune, de ce ne este rusine cand intalnim alti romani la shoping prin Viena, de ce beligerantii grupurilor de interese fac spume la gura posedati de demonul discordiei, de ce tara asta cu munti infipti in cer, mare blanda, femei frumoase si mere dulci m-i se pare de cele mai multe ori o imensa carpa murdara si peticita? Ce resort interior ne face pe cei mai multi dintre noi sa dusmanim, sa ne dispretuim, sa fim intoleranti chiar si cu cei dragi.
De ce ne comportam atat de distructiv fata de familie, comunitate si mai ales, de ce notiunea de patrie a devenit atat de patetica si jenanta. De ce unii intelectuali se satura ciclic de Romania, de ce …Recitesc randurile si ma cuprinde tristetea amintindu-mi sentimentul de crispare cand revin in tara din strainatate. E foarte clar ca ne zbatem de multa vreme intr-o adanca stare de anormalitate. Percepem statul ca pe un dusman necrutator, serviciile secrete ca pe niste instrumente diabolice ale unor potenti financiar, guvernul ca pe protectorul infractorilor iar pe presedinte ca pe un bufon apucat de pandalii. In nici o tara din lume nu s-au adunat la olalta toate angoasele si nemultumirile, furiile si depresiile. Un prieten bun mi-a marturisit ca vinde tot ce are si pleaca in…Philipine!
Doamne, ce se intampla cu noi toti, astia de ne mandream o data ca suntem acel amestec exploziv din sangele darzilor daci si al inteleptilor romani. Unde ne-a fugit zambetul implinit ca am devenit, in sfarsit locuitori de drept ai Europei? Pana cand ne vom scoate la plimbare moacele astea grave, palide, plictisite? Cand vom inceta sa ne bucuram doar cand i se inneaca corabiile vecinului.Dar cel mai mult, as dori sa gasesc raspuns la intrebarea :Cat timp vom mai avea conducatorii pe care ii meritam?
Sper ca vom intelege tot mai multi dintre noi ca nu exista fatalitate. Suntem ceea ce alegem sa fim! Pana acum am cam vazut ce a iesit. Ce urmeaza?
