Uitam prea des ca apartinem, deopotriva energiilor ceresti din care se configureaza sufletul nostru si celor pamantesti care ne asigura acest mecanism perfect: trupul. Laicizarea excesiva a vietii sociale ne-a indepartat de originea noastra divina, iar hiperindustrializarea si megatehnologizarea ne-au taiat legaturile cu natura, din a carei patrimoniu facem si noi parte. Neimplinirea, angoasa si criza pe care le traverseaza astazi oamenii, nu sunt altceva decat efectele departarii noastre fata de Sursa, de Adevar si mai ales fata de minunatul nostru potential creativ. Daca am intelege taina lui impreuna si universalitatea binelui, am iesi rapid din acest marasm in care ne-am bagat singuri din ignoranta, intoleranta si lacomie. Principiul vaselor comunicante ne-ar putea ajuta sa pricepem ca in lipsa unei evolutii comune, constante oamenii au nevoie sa-si descatuseze energiile negative acumulate din frustrare, neintelegere, nedreptate etc. Imparteala ideologica intre comunism si capitalism a tinut intr-un echilibru fragil tendintele excesive si dominante ale individului si ale colectivitatii. Astazi acest echilibru a devenit de-a dreptul vulnerabil, caci ne vedem cu totii atrasi sub mrejele unei singure ideologii: consumul. Duhul intunecat al Mamonei (Demonul banului) a devenit, pe nesimtite infailibil. Daca pana si pe bancnota de 1 dolar scrie „in God we trust”, atunci ne aflam in fata unui q.e.d! Astazi mergem mult mai smeriti la banca decat la biserica si primim creditul cu bucurie mult mai mare decat vestea buna a mantuirii. Hristosul ne indeamna la cautarea eliberatoare a adevarului, dar noi ne mintim singuri, devenind si mai abitir prizonierii iluziei. Publicitatea si stirile sunt noii profeti ai consumismului. Vin vremuri pentru care umanitatea nu este pregatita. Va propun sa reflectam la urmatoarea idee scrisa de Patrick D’Humieres in Dezvoltarea durabila va ucide capitalismul?: „Trebuie sa ne convingem de un lucru, de care nu toata lumea este constienta: lumea veche a murit. Resorturile ei sunt sfarmate. La fel si mondializarea pe care o cunoastem de 30 de ani. Cresterea durabila este cea care aduce progresul, imbunatatirea nivelului de trai al tuturor„. Asta inseamna ca artizanii tiparelor de conducere planetara trebuie sa gaseasca sistemului capitalist de astazi resorturile catre progres, caci altfel el devine sinonim cu falimentul! Si la aceasta concluzie nu se poate ajunge fara sprijinul spiritualitatii si al religiei. Prin religie inteleg a ne reaseza pe o cale de evolutie spirituala, iar prin stiinta de a ne insusi principiile unei vieti materiale prospere si dinamice. Daca ne consideram suficient de civilizati ar trebui sa renuntam la legea junglei, care defineste societatea consumista si sa abordam conceptul dezvoltarii durabile care sa tina cont de interconectarea noastra ca fiinte, de conceptul unitate in diversitate si mai ales de dubla noastra natura: suflete nemuritoare in trupuri trecatoare! Anul in care vom intra peste cateva zile vine cu o incarcatura energetica teribila, este un dragon de apa! Gandurile, sentimentele si actiunile noastre vor hrani acest dragon, care se poate manifesta sublim dandu-ne puterea de a restaura adevarata ordine divina sau ne poate deveni catastrofal, daca-l vom alimenta cu rezidurile noastre intunecate! Ca intotdeauna noi ne vom alege binecuvantarea sau blestemul.
