Ganduri pentru vremurile din urma
Lacomia noastra ne-a impins intr-o spirala a consumului, catastrofala pe termen lung. Mi-e teama ca generatia noastra este atat de disperata pentru a-si satisface intreg patrimoniul de necesitati, fara sa se mai gandeasca la nevoile si drepturile generatiior viitoare. Parca, ne bantuie pe toti, ideea fantoma: „dupa mine, Potopul!” Am intrat intr-o noua dimensiune istorica si ar fi imperios necesar sa intelegem ca viata se compune din intrepatrunderea unor componente sociale, economice, spirituale si ambientale. Abia toate acestea, armonizate si echilibrate creaza ceea ce numim generic: sistemul! „Fiecare pasare, pre limba ei piere„, este proverbul care-mi suna cel mai des in minte, cand privesc decadenta aducatoare de haos, din jurul omului, chiar din sistem. Iar limba aceasta, distrugatoare, pe care o vorbim astazi este lacomia. De ce un gusat burtos si hipertensiv, care are atatea bunuri, pe care nu le va putea valoriza nici in doua vieti isi doreste mai mult, in timp ce unui biet costeliv, subnutrit si care moare cu zile nu-i ajunge in farfurie nici macar o lingura de orez fiert? Actualul tsunami care a maturat intreaga economie mondiala, cutremurul care va prabusi toate institutiile de putere demonstreaza pentru toata lumea ca sistemul planetar s-a aflat pana acum intr-o logica gresita si nedreapta. Ultimii ani ne-au aratat ca desi marile companii transfrontaliere epuizeaza pamantul de resurse, exploatand totul la maxim, majoritatea populatiei lumii este condamnata la saracie. Astazi 20 % dintre noi consuma 80% din resursele naturale ale planetei. Din cei aproape 7 miliarde, cati suntem, 2,4 miliarde nu au acces la infrastructuri sanitare de baza, iar mai mult de un miliard, traiesc cu mai putin de un dolar pe zi. Anul in care vom intra peste cateva zile se anunta ca unul al marilor prefaceri. Schimbarea este animata, intotdeauna de vointa lui Dumnezeu, dar noua ne revine, ca intotdeauna, libertatea de alege ce dorim sa fim in acest scenariu permanent al schimbarii: retrograzii care se opun, din egoism si teama de nu ne pierde privilegiile, oricum trecatoare sau progresistii care vor tinti, cu ori ce pret, perfectionarea si armonizarea planetara? Va veni un an al marilor intrebari. Sa nu uitam ca singurul raspuns poarta numele de Hristos, adica IUBIRE!
