Publicat in decembrie 17, 2011 de Oreste Teodorescu in Spiritualitate
 
 

Profetiile Biblice I Samuel


Dumnezeu isi alege canalele prin care se exprima. Profetii sunt oameni haraziti sa vada dincolo de spatiu si de timp, aducand oamenilor informatii vitale pentru mantuirea lor. Inca de la eliberarea israelitilor din robia egipteana, prorocii au invocat Pamantul Fagaduintei ca pe un dar promis de Dumnezeu, drept credinciosilor Lui. Primii profeti ai Vechiului Testament aveau un caracter, eminamente shamanic, intrau in stari de constiinta modificate cu ajutorul muzicii si a dansului, calatorind in duh intre lumile vazute si nevazute. Cartile care compun Pentateuhul si care urmeaza dupa mirobolanta Cantarea Cantarilor insumeaza opera a 16 proroci. Primul dintre ei, care va predica invataturile Domnului a fost Samuel. Dedicat vietii spirituale, Samuel, inca de la varsta de 12 ani a inceput sa auda o voce puternica in timpul noptii. Convins de catre marele preot Eli, ca este vocea Domnului, Samuel a capatat de atunci harul profetiei, avertizandu-i pe evrei de vremurile ce vor sa vina, intarindu-i in credinta si avertizandu-i asupra naturii umane pacatoase. Principala directie a propovaduirilor sale se indrepta spre un regat ideal unde singurul imparat este Yahve si vorbeste despre adevaratele arme ale drept-credinciosului: pocainta, virtutea si curajul. In anii tineretii, a reusit sa imprime iudeilor un spirit just si echilibrat intre indatoririle fata de cetate si cele fata de Yahve. Poporul isi dorea o organizare sociala si, tributara modelului egiptean in care se formase, a invocat monarhia. Fiind mare judecator in Israel si un profet extrem de respectat, Samuel avea autoritatea sa se se opuna unui asemena concept care contravenea fundamental ideii de Regat Ceresc. In viziunile sale, omul nu trebuia sa se inchine decat in fata lui Yahve si le-a atras iudeilor atentia ca monarhul se va credea el insusi un Dumnezeu pe pamant si va aduce multa suferinta si povara poporului care i se va inchina. Dar, ca intotdeauna aproape, vocea profetului nu este ascultata de multime, care il alege pe Saul ca rege. Foarte interesanta, la Samuel, este aceasta viziune a puterii care corupe sufletul…idee care isi etaleaza expresiile si in ziua de astazi!