Al treilea ochi, Satan si Lucifer
Desi, descoperita abia in 1866, epifiza sau glanda pineala, de marimea unei migdale, este situata in profunzimea creierului la jonctiunea cu maduva spinarii, inca din perioada vegetala, tocmai pentru a-l ajuta pe om sa-si aminteasca lumea pe care a parasit-o fiind pacalit de Intuneric. Pentru ilustrii nostri inaintasi aceasta glanda numita de egipteni sarpele ureus, de indieni ochiul lui Shiva, de chinezi al treilea ochi, reprezenta organul de perceptie al sferelor inalte, o fereastra deschisa catre ierarhiile spirituale, si se antrena prin meditatie si diferite tehnici de alterare a constiintei. Incepe istoria initierilor, prin care cei animati de „dorul de acasa” isi aminteau lumea din care cazusera. Astfel ei intelegeau ca la inceput pamantul si soarele erau unite, ca intraga creatie din Dumnezeu, dar picand intr-o materia care il separa pe Adam de Lumea Lui, omul se vedea izolat si insingurat. Constientizand despartirea, omul incepe sa inteleaga ca soarele nu-l mai lumineaza din interior ci ca dupa separarea pamantului de El , poate fi umbrit de o silueta cu adevarat infricosatoare. Este sarpele diabolic, Saturn cu pofta lui de a chinui si devasta care ii face omului cel mai teribil dar: Teama! Acest episod coincide cu trecerea de la stadiul vegetal la cel animal. Caci sarpele este primul animal din Gradina Edenului. Odata cu inceperea noii dimensiuni apar dorintele, poftele si setea de sange. Cand apare foamea, apare si moartea, caci omul cazut in materia nu se poate hrani si nu poatev trai decat ucigand alte forme de viata. Incepe experimentarea raului si a binelui prin propria constiinta. Iata ce scrie in Geneza despre aceasta: „Iar femeii i-a zis: Voi inmulti mereu necazurile tale, mai ales in vremea sarcinii tale, in dureri vei naste copii…iar lui Adam i-a zis: blestemat va fi pamantul pentru tine! Cu osteneala sa te hranesti din el in toate zilele vietii tale!” Inmultirea speciei, odata cu noua dimensiune animala se produce prin dualizare. Apar masculinul si femininul ca energii complementare. Observam ca apare pentru prima oara si conceptul de rau necesar. Astfel esoteristii nu-l confunda pe Saturn-Satan, zeul dimensiunii materiale cu Lucifer, steaua diminetii, alias Venus. Pentru antici Venus are un caracter dual. Apare ca o zeita de o frumusete magica, dar si ca oribila femeie sarpe. In Biblie referirile sunt quasi-identice, Lucifer fiind un inger de o lumina nemaintalnita cazut in mrejele Intunericului. Poate ca tocmai Lucifer ii face pe Adam si Eva sa constientizeze ca „sunt goi”. Astfel, constiinta umana trebuie sa cunoasca raul si sa-l invinga prin liberatea de a se asocia cu Binele! Prin aceasta cadere teribila, lui Lucifer ii cade din frunte un smarald imens ca semn ca cel de-al treilea ochi se va atrofia si celor care l-au urmat. „ ...Sfantul Mihai, vazu manaia lui Dumnezeu…A luat corona lui Lucifer de pe capul lui. Asa incat piatra a sarit de pe ea.Si a devenit pe pamant, piatra lui Parsifal” (Parzifal, Wolfram von Eschenbach).Intr-o analiza, ceva mai complicata am putea spune ca din cauza lui Satan, viata este grea, dar din cauza lui Lucifer, ea devine greu de inteles, caci el aduce iluzia ca forma inselatoare de adevar. Saturn este eminamente rau, dar Venus aduce un caracter dubios omului. Il invata dobandirea lucrurilor prin escrocherie, dar il si pacaleste in cautarea adevaratului drum catre Casa. Lucifer este iluzionistul care poate lua chiar infatisarea Luminii Inalte, doar pentru a-l confuza pe cel care a inceput sa inteleaga Adevarul. El creaza dorintele si trimite impulsurile care-l fac pe Sfantul Pavel sa scrie in Epistola catre Romani 7-19: „...nu fac binele pe care il voiesc, ci raul pe care nu-l voiesc, pe acela il savarsesc”.
