Apocalipsa lui Pavel (1)
„A fost si Sf. Pavel printre morti/ spre a strange indemn credintei ce-ntareste/ si ne deschide ale mantuirii porti” (Dante- Divina Comedie)
Poate unul dintre cele mai populare texte ale Evului Mediu a fost Apocalipsa lui Pavel. Cele mai vechi referiri la aceasta admirabila apocrifa au fost facute in secolul al II-lea dupa Hristos. Textul ei exista in limbile greaca, siriaca, latina, copta, armeana, slavona, rusa si chiar un fragment in romana, tradus de savantul Bogdan Petricescu Hasedeu in Cuvente den batrani. Exegetii textului nu converg asupra originii sale, unii pretinzand ca este de factura egipteana si ca este o dovada a gandirii gnostice copte, altii pretinzand ca dovezile asupra textului conduc catre teologia ortodoxa greaca. O versiune copleta, in limba romana, a fost publicata la editura Vremea datorita traducatorilor Smaranda si Cristian Badilita.In a doua sa epistola catre corinteni, Pavel scrie: „Cunosc un om in Hristos, care acum paisprezece ani-fie in trup, nu stiu; fie in afara de trup, nu stiu, Dumnezeu stie- a fost rapit in felul acesta pana la al treilea cer. Si-l stiu pe un astfel de om-fie in trup, fie in afara de trup,nu stiu, Dumenzeu stie-ca a fost rapit in Rai si a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omul sa le graiasca.” (2Cor.12, 2-5). Tocmai acest pasaj, legitimeaza in fata cititorilor textul Apocalipsei lui Pavel. Unul dintre cele mai vechi exemplare, impreuna cu sandalele „celui de-al XIII-lea apostol al Mantuitorului, cel care nu l-a vazut, dar l-a cunoscut, cel care L-a prigonit de moarte, ca mai apoi prin sfanta induhovnicire, sa devina al doilea stalp, alaturi de Petru, pe care se sprijina Biserica lui Hristos, cel mereu Viu” (Origen), au fost pastrate de imparatul Teodosie , la Constantinopol, el trimitand o copie la Ierusalim. Relatarea lui Pavel din Apocalipsa sa se bazeaza pe trairea si constientizarea lumilor superioare, pe care duhul apostolului le-a strabatut fiind rapit de catre Ingerii lui Dumenzeu care i-au permis sa vada si sa inteleaga realitatile spirituale, pana in al treilea cer (evident ca stare de constiinta a Regatului Duhului Sfant). Viziunea lui Pavel debuteaza cu protestul naturii impotriva omului, singura creatura pacatoasa din univers. Soarele, Luna, Marea, pamantul si Raurile cer invoire de la Creator sa pedepseasca neamul omenesc, prin teribile cataclisme, pentru a sterge rautatea lui din Cartea Vietii. Asadar, Mama Geea se revolta pe copiii ei, vanduti Satanei si-i cere Tatalui Ceresc, spre binele tuturor celorlalte fiinte, sa-i ingaduie „ingroparea lor pe fundul apelor, ca si pe nephilimii care s-au revoltat impotriva Cerului, inainte de Potop” (Luigi Moraldi: Apocrifi del Nuovo Testamento). Insa in infinita Lui bunatate, Dumnezeu se opune unei noi extinctii repetand in mai multe randuri: „Pe toate le stiu. Ochiul meu vede si urechea mea aude, dar rabdarea mea ii suporta pana cand se vor converti si se vor pocai. Iar daca nu se vor intoarce catre mine, ii voi judeca pe toti!”
-va urma-
