Arta divinatiei cu frunze de ceai
Arta divinatiei cu frunze de ceai se pierde in negura timpurilor. Legendele orientale spun ca primele frunze de ceai au aparut din pleoapele lui Bodhindharma, pe care sfantul si-le taiase pentru a impiedica somnolenta care incepea sa-l stapaneasca in timpul meditatiei. De aceea, conform mitului, frunzele de ceai au efect revigorant.
Japonezii au ridicat la rang de arta, ritual si ceremonial, bautul ceaiului, incepand cu anul 1286 cand calugarul Shomei a introdus toate ustensilele aduse din China pentru a prepara „cel mai bun ceai, pentru cel mai bun imparat„. In aceeasi perioada, au inceput si predictiile cu frunze de ceai si interpretarea urmelor lasate in ceasca. Asa s-a nascut domeniul de divinatie numit taseografie (ghicitul in ceasca), care ulterior s-a aplicat si pe cafea.
Conform principiilor zen, sentimentul de liniste si desavarsire pe care atat cel care prepara ceaiul, dar mai ales cel care il bea, le traiesc in deplinatate, sporeste longevitatea si ajuta la reintegrarea omului in marele circuit natural. Cestile de ceai trebuie sa fie simple. Cele mai apreciate cesti de ceai din lume sunt cele din Kyoto, pictate doar cu negru si rosu.
La prepararea ceaiului pentru divinatie se folosesc crengutele libere ale plantei, intrucat se analizeaza toate urmele lasate pe albul cestii, atat de crengi, cat si de frunze. Foarte bun si extrem de folosit este ceaiul cu praf de scortisoara, indulcit cu miere sau zahar tos. Reteta e simpla, se fierbe ceaiul pana cand a capatat o nuanta vie de portocaliu. Se stinge focul, se lasa apa sa se linisteasca, dupa care se adauga praful de scortisoara si se indulceste cu miere sau cel mai fin zahar. Se serveste fierbinte, se soarbe incet, pe indelete, cu inghitituri mici, in trei reprize. Ceasca se tine in mana stanga, se va rasuci in sensul invers acelor de ceasornic, la fiecare sfarsit de repriza, pentru ca depunerile de frunze si codite sa fie uniforma pe peretii si fundul cestii. Dupa ultima repriza de rotire, se rastoarna ceasca in farfurioara, se numara incet pana la sapte si se roteste incet, pana cand toarta cestii ajunge in dreptul celui caruia i se va ghici. Apoi se asteapta cu rabdare, ca ceasca sa se usuce natural.
Desi pentru europeni, aceasta arta divinatorie este deseori asociata cu vrajitoria, pentru chinezi si japonezi, interpretarea semnelor lasate de ceai intr-o ceasca uscata sunt foarte importante, caci pentru ei tot ceea ce este viu este alimentat da acelasi Qi, iar ceaiul, asa cum am vazut isi are originile in pleoapele pe care un sfant le-a taiat si le-a aruncat departe pentru a nu-l incurca in meditatia care sa-l conduca, spre Dumnezeu.