Publicat in iunie 10, 2012 de Oreste Teodorescu in Spiritualitate
 
 

Avraam si Moise-pastratorii Cuvantului lui Dumnezeu


Prin 2000 I.C, Avraam pleaca din „megalopolisul” Uruk, cautandu-si sinele in desertul neatins de mana omului. Ajungand in Egipt, Avraam ia contact cu initierile egiptene. Din acest trunchi nou de constiinta apar prin Sarai si Agar, parintii celor doua popoare ale Legii: evreii si arabii, dar totodata si minunatele cai catre Dumnezeu: kabbalah si sufismul.

Insusi marele preot al Dumnezeului cel Preinalt, Melhisedec, il binecuvanteaza pe Avraam si gasim aceste referi in Facerea 14: 18-20: „Iar Melhisedec, regele Salemului, i-a adus paine si vin”, precum si in Epistola lui Pavel catre evrei 6: 60 -7:17: „Unde Iisus a intrat pentru noi, ca inainte mergator, fiind facut Arhiereu in veac, dupa randuiala lui Melhisedec…”

Pentru kabbalisti, Melhisedec este Noe, marele Atlant, care nu a murit ci s-a mutat intr-o alta dimensiune de unde vegheaza si inspira omenirea pentru a atinge stare de „INDUMNEZEIRE”. Daca ne gandim la episodul asaltului Troiei si la aparitia calului ca dar de la zei, putem sa credem ca aceste spirite minore atrase in mrejele luciferiene i-au invatat pe oameni inselatoria. De atunci incolo va functiona o lege umana, bine conchisa de Machiavelli: „scopul scuza mijloacele”.

Marea civilizatie a Egiptului, poate cea mai longeviva din istoria planetei, intinsa pe o perioada de trei mii de ani influenteaza hotarator atat doctrinele religioase, cat si ritualica si simbolistica societatilor initiatice. Fiind un print egiptean, Moise fusese initiat in marile mistere, dupa cum confirma si apostolul Stefan, in Faptele apostolilor 7:22: ”Si a fost inavatat Moise in toata intelepcuinea egiptenilor”. Traseul parcurs de catre sufletul descarnat in Lumea de Apoi, asa cum apare in „Cartea Mortilor” isi va pune amprent a asupra Legilor lui Moise.

Acesta se inspira din pasajul cartii egiptene, cand la judecata mortilor, Osisris cere socoteala pentru viata consumata, iar cei 42 de judecatori ai mortilor ii vor decide soarta. Dupa plecarea in desert, Moise va cunoaste a doua initiere, gratie preotului etiopian Ietro. Moise se casatoreste cu fiica acestuia si patrunde intr-un nou nivel de constiinta extinsa realizand ca spiritul este nemuritor, neputand fi distrus de focul purificator de dincolo de mormant.

Simtindu-se inspirat de Planul Superior, Moise va porni in marea misiune de a invata caile morale, etice si spirituale prin care se pot salva de la nimicire. Pentru a-i intari cugetul Dumnezeu ii spune: „Toiagul acesta, care a fost prefacut in sarpe, ia-l in mana ta, caci cu el ai sa faci minuni”. Cele zece plagi abatute asupra Egiptului, menite sa-l scoata din „inghetare pe Faraon” sunt intru-catva pedepsele pe care le vor suporta cei care nu respecta cele zece porunci date de YHVH prin tablitele lui Moise. Din punct de vedere esoteric, primele doua porunci care interzic folosirea imaginilor concrete in practicile religioase, intaresc legatura dintre materie si spirit in cheia universului primordial mental.

Cand ne gandim la Planul Superior nu avem nevoie de imagologia trecatoare. Ideile nu se vad dar ele transforma concretul. Daca vechile religii, diluate si profanate faceau apel la efecte teribile, caci isi pierdusera esenta de Lumina, Moise vrea sa instaureze o noua cale de percepere a Adevarului, prin vointa si constiinta. Refuzand, chiar tiranic si extrem de dur „chipurile cioplite”, parintele iudaismului, face posibila aparitia in randul maselor a gandirii abstracte.

Daca cele zece porunci se adreseaza poporului, fiind asadar exoterice, Moise pastreaza o doctrina secreta doar pentru initiati. Asa ia nastere Kabbalah, la fel de cuprinzatoare ca ori ce alta mare religie, insa pentru cel care o intelege si o pune in practica, toate marile mistere ale cosmosului se reduc la cele zece forme de exprimare ale lui En Sof, Sursa, sau Marele Anonim din filosofia lui Lucian Blaga, prin cele zece sephiroturi.