Publicat in iunie 28, 2008 de codulluioreste in Politikon
 
 

Clasa politica, între tradare si prostie


Tabloul postalegeri locale este creat dupa regulile picturii naive, iar cel mai bun motto este reclama: „N-ai cu cine ba, niste tarani”! Si, ca sa rezum si mai precis, as completa: aceiasi tarani! Majoritatea presedintilor de consilii judetene si primari sunt clientii casei la DNA, ceea ce îmi sporeste neîncrederea pentru alegerile generale, uninominale… cu siguranta îi vom regasi în parlament pe aceiasi escroci, doar pentru ca sunt notorii. Lehamitea pentru o asemenea clasa de sobolani, rozalii în obrajori, dar negri în cerul gurii a facut ca Bucurestiul sa fie câstigat de un „independent”.

Scenaristii au gasit cel mai potrivit câstigator: solitarul care se ia la trânta cu interesele mafiotilor! Recentul sondaj IMAS, care-l plaseaza pe Oprescu pe locul al II-lea al încrederii populatiei, dupa Basescu, dar cu diferenta infima de cinci procente, confirma directia în care se vor îndrepta proiectiile celor care mai sunt interesati de vot. Din ce în ce mai putini si mai usor de manipulat! Trânta asta fara reguli nu prea mai intereseaza pe nimeni, dovada si audienta din ce în ce mai slaba a emisiunilor de gen, însa la umbra acestei pasivitati se concep planuri pe termen lung cu beneficiari imediati în rândul smecherasilor cu gulere albe! Lipsa de obiective si principii înalte face ca aceasta clasa politica sa râvneasca doar la comisioane si spagi, în timp ce adevaratele afaceri si beneficii sunt împartite de companii straine. Si ca sa dau doar trei exemple graitoare: americanii de la Bechtel rostogolesc sute de milioane de dolari în propriile lor buzunare fara sa toarne un metru patrat de asfalt, rusii de la Slatina fac metalurgie grea cu resurse naturale romanesti, aproape gratuit, indienii de la Mital Steel Galati îsi consolideaza un adevarat imperiu financiar mondial, dar nu modernizeaza instalatiile din România. Daca adaugam la toate acestea si impotenta ministrului de externe, care n-a fost în stare sa gestioneze nici una dintre situatiile în care cetatenii romani din strainatate au fost umiliti si nedreptatiti, putem trage o concluzie foarte trista: suntem condusi de tradatori si incompetenti, dar nu avem alternative. Democratia noastra înca nu poate produce valori reale, ci doar surogate de independenta si cinste!