- In 2003, regimul dictatorial Ba’athist al lui Sadam Hussein, aflat la putere din 1968 se prabuseste lasand un vid de putere, incapabil de „umplut” de programele SUA.
- Dupa ce au preluat gestiunea Irakului, americanii comit o eroare strategica fundamentala dizolvand armata, care formase, inca din 1921, de la formarea statului principalul factor de coeziune.
- Statul irakian intra in disolutie si apoi direct in colaps, iar diferite triburi, secte, minoritati etnice pornesc lupte acerbe, unele pentru pentru a-si enunta drepturile ignorate de dictatura personala a lui Saddam Hussein, altele pentru a prelua fraiele puterii.
- Zonele petroloifere si resursele tarii intra intr-un joc al intereselor, nascand repede grupuri de crima organizata,
- Incep violentele intre sunniti, siiti si kurzi. Dupa prabusirea regimului etatist construit pe principii laice, prin alegerile libere impuse de catre americani, pe scena politica apar partide si organizatii care se opun atat ideologic, dar mai ales religios. Siitii si kurzii, care fusesera izolati si chiar prigoniti de regimul Ba’athist reusesc sa se impuna la pupitrul de comanda, in timp ce sunnitii isi pierd privilegiile.
- Lideri tribali, politici, mai ales noile grupari islamiste sau combatante sunnite, formate din fosti militari si membrii de securitate apartinand regimului lui Saddam isi revendica teritorii si zone cat mai ample de control
- Insurgentei sunnite irakiene, i se adauga, in urmatorii ani, zeci de mii de militanţi jihadişti veniti din restul spatiului islamic.
- In 2005, o parte dintre miscarile radicale sunnite se unifica intr-o structura noua, ce poarta numele de Statul Islamic (Daesh)
- Armata americana se retrage din Irak in 2011,lasand tara in mainile noilor structuri armate si de securitate, care insa se dovedesc a fi neperformante, corupte si incapabile sa stavileasca crestere fundamentalismului islamic, finantat in principal de Arabia Saudita.
-
Conflictul sirian de dupa 2011 a permis transferarea militanţilor jihadişti din Irak.
-
In 2013, gruparea Jabhat al-Nusra, incepe ofensiva asupra regimului de la Damasc. Orientarea acesteia variaza de la grupari seculare, pro-occidentale, pana la cele islamiste.
-
Liderul Jabhat al-Nusra, al-Julani, paraseste gruparea matca irakiana, condusa de al-Baghdadi, pentru a-si manifesta fidelitatea fată de al-Qaeda si liderul sau, Ayman al-Zawahiri si asa se produce prima ruptura dintre cele doua factiuni fundamentalist islamice.
-
Statului Islamic se adauga nenumarati militanti venind din Africa de Nord, Orientul Mijlociu, Caucaz, Asia centrala şi chiar din Europa.
-
Statul Islamic ajunge sa gestioneze, intre 2014-2015, un teritoriu larg in Irak şi Siria, ocupand centre urbane,precum Raqqa , Mosul, Fallujah, Al Ramadi, adică un ansamblu de aproape 6 milioane de oameni.
-
Armata siriana prefera sa se retraga din estul tarii, din regiunea Deir ez-Zour, care e desertica si nu reprezinta o miza majora pentru regimul de la Damasc, si isi concentreaza resursele militare si strategice in zonele vitale precum capitala si axa spre litoralul Marii Mediterane.
-
In 2014, al-Baghdadi anunta reconstructia politica, sociala, economica, juridica, a unui model ideal de stat si de guvernanta islamică, numindu-o Califatul Islamic, dar asa cum este el imaginat de ideologii radicali.
-
In Siria exista la ora actuală cateva sute de grupări, a caror autoritate se poate intinde de la cateva strazi din Alep, Homs, Hama, pana la structuri precum Ahrar al-Sham, care numarazeci de mii de membri si actioneaza pe teritorii extinse din nordul Siriei, fiind susţinute, mai ales de Arabia Saudita, Turcia, Qatar.
