Cum a kgb-izat Romania Ion Iliescu
Pe 26 decembrie 1989, proaspat numitul presedinte al Frontului Salvarii Nationale Ion Iliescu a declarat intr-o conferinta de presa transmisa pe tot globul ca va aboli Securitatea ca instrument de politie politica.A fost prima mare minciuna care avea sa tese in doua decenii paienjenisul ocult in care a baltit politica romaneasca.
La mijlocul anilor 70, UM 0920 unitatea DIE care activa contrainformativ impotriva URSS l-a depistat si inregistrat pe Ion Iliescu, pe atunci secretar CC al PCR insarcinat cu propaganda, in timpul unei discutii cu membrii unei delegatii sovietice aflate la Bucuresti. Continutul ei a fost facut public de catre Ion Mihai Pacepa intr-un interviu al revistei franceze Politique internationale, in 1988. Printre teme se afla si teza ca Ceausesescu se abate periculos de la linia Moscovei si ca ar fi mult mai oportun ca Ion Iliescu sa devina seceretarul general al partidului comunist roman. Kremlinul se temea ca popularitatea lui Ceausescu si relatiile deschise cu occidentul pot vulnerabiliza interesele sovieticilor.
In 1990, Radu Portocala scrie cartea „Autopsie du coup d’etat roumain. Au pays du mensonge triomphant” in care demonstreaza impecabil ca generalii Victor Stanculescu si Mihai Chitac au actionat in evenimentele din decembrie 1989, dupa un plan amanuntit elaborat la Moscova.Mai mult decat atat, Ion Iliescu a transferat Securitatea sub autoritatea directa a lui Nicolae Militaru, numit ministrul al Apararii, un agent GRU in solda Moscovei de la sfarsitul anilor 60.
Ion Iliescu, scolit la Moscova stia foarte bine ca preluarea puterii in Romania trebuia sa urmeze un scenariu extrem de bine gandit, prin care oamenii fideli intereselor sovietice aveau sa preia posturile cheie ale sistemului, in primul rand asigurandu-se ca institutiile de forta: Armata, Securitatea, Militia si cele ale Ministerului Afacerilor Externe sunt controlate. Astfel, executand cuplul Ceausescu si eliminind oamenii fideli regimului, Iliescu si-a creat drum liber catre pupitrul de comanda. Cu Nicolae Militaru, ministrul Apararii, agent GRU, cu Mihai Chitac la Interene, agent KGB, cu Sergiu Celac, agent KGB la Externe, cu Virgil Aztalos Magureanu, fost capitan de securitate suspectat de colaborare cu agenti KGB pe teritorirul Romaniei, in fruntea SRI si cu Mihai Caraman, agent KGB la sefia SIE, Ion Iliescu care are si prenumele de Ilici, si-a putut instala aparatul de control mai apoi in tot Sistemul.
Una dintre cele mai abile decizii politice ale anilor 90 a fost modificarea unui articol de lege esential in implementarea democratiei in Romania. Intrucat Iliescu era admiratorul conceptului de „democratie originala”, bazandu-se pe vechiul dicton comunist: „la vremuri noi, tot noi!” nu era deloc convenabil cu textul: „Nu pot fi incadrate in Serviciul Roman de Informatii persoanele care, facand parte din structurile represive ale statului totalitar, au comis abuzuri, informatorii sau colaboratorii Securitatii, precum si activisti ai Partidului Comunist Roman”. O asemenea viziune ar fi stricat tot scenariul moscovit.
Cum sa renunte Iliescu la Virgil Magureanu, la alti 12.000 de ofiteri de securitate si peste 60.000 de activisti PCR care i-au jurat loialitate? Dupa tergiversari si lupte la baioneta cu reprezentatii opozitiei democratice, in 1992 este aprobata legea de organizare a SRI cu articolul: ” Nu pot activa in Serviciul Roman de Informatii persoanele care au fost gasite vinovate pentru fapte impotriva drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului„.
La umbra unei recomandari atat de abstracte, oamenii lui Iliescu au permis transferul de putere de la ceausistii nationalisti la iliescienii moscoviti. Totul, doar pentru a mentine Romania pe orbita intereselor Kremlinului.
