De ce, in ciuda efortului nostru de a ne integra cu totul in Alianta Occidentala, ramanem o tara periferica?
Am avut sansa sa realizez doua emisiuni cu Larry Watts si sa asist la lansarea in tara a primului sau volum, publicat de RAO: „Fereste-ma Doamne de prieteni…„. Una dintre intrebarile care m-au preocupat a fost: De ce in ciuda eforturilor Romaniei de a se apropia organic de lumea democratica si libera, perceptia occidentalilor si chiar a americanilor, fata de noi nu s-a schimbat foarte tare, fata de paradigma de dinainte de 1989. Au trecut aproape 25 de ani de când a căzut comunismul, dar nu si comunistii. Care sunt motivatiile reale ale marilor adversitati fata de Romania?
Cu tact, precizie si expertiza, Larry Watts expune o serie de motive foarte interesante. In primul rand, ultimii 5 ani ai Razboiului Rece, au facut din Ceausescu un monstru stalinist. Iata ce sustine Larry, intr-un interviu din presa centrala: „Imediat dupa prabusirea regimului ceausist, serviciile secrete rusesti au raspandit şi vandut foarte bine ideea că România a fost în pragul războiului etnic şi că graniţele se vor prăbuşi. Din această cauză România a fost într-o carantină pentru Europa şi pentru Statele Unite timp de trei ani. Din 1989 şi până la sfârşitul anului 1992 nimeni nu a venit aici. Din această cauză nu au existat relaţii, programe de dezvoltare, de asistenţă, nimic până la sfârşitul lui 1992. Trei ani fără nici un fel de sprijin. Din această cauză România a trebuit să se susţină fără ajutor din afară, după ce ajunsese în situaţia în care ajunsese pentru a-şi plăti datoriile externe. Asta e ceva extraordinar şi se poate folosi foarte uşor în lupta pentru imagine împotriva aceleiaşi găşti care s-a menţinut şi în primii ani după ’89. Au fost aceleaşi servicii, toţi liderii din ţările foste membre ala Tratatului de la Varşovia erau foşti comunişti, cu exceptia lui Havel şi Walessa. Nu a fost nici o deosebire faţă de România. Dar România a fost considerată o problemă majoră din această direcţie. Şi există o poveste extraordinară pentru mine. Relaţiile româno-americane au fost bazate pe înţelegere şi interese strategice. Ambele ţări au avut programe politice de constrângere a puterii militare sovietice. Şi asta a mers până la sfârşitul anilor ’80 chiar, cel puţin pe linie armată, dar se pare că au fost nişte legături şi pe linie informaţională. Acest aspect este foarte neclar şi nici o parte şi nici cealaltă nu a vorbit despre el. Dar înainte de revoluţia din decembrie ’89, în octombrie, a fost creată o relaţie de cooperare între serviciile americane de informaţii şi serviciile maghiare de informaţii. Asta înseamnă că este foarte, foarte probabil că au ajuns de la ei la noi nişte informaţii despre România unde noi nu aveam surse. Între septembrie ’89 şi mi se pare primăvara lui ’91 au fost create aceleaşi relaţii de cooperare cu serviciile de informaţii poloneze şi cu cele cehe, iar în septembrie 1991 cu Bulgaria. România a fost într-o relaţie de ostilitate cu SUA până în mai 1993. Şi, după ce au fost create aceste relaţii, nişte părţi din comunitatea informaţională din SUA au crezut că serviciile de informaţii din România sunt ostile intereselor americane în lume. Se vede foarte uşor cum România a rămas cu aceeaşi imagine care i-a fost creată. Şi echipa care a lucrat până în 1991 a lucrat mai departe, dar nu pentru sovietici şi nu din cauza comunismului sau acestui deviaţionism, ci a scoaterii României din competiţia pentru asistenţa şi resursele financiare occidentale.”
In concluzie, Romania a incaput, imediat dupa preluarea puterii de Ion Iliescu si de agentul GRU Nicolae Militaru, in sfera de influenta a serviciilor secrete rusesti. Nestingeriti de nimeni, pana la sfarsitul anului 1993, agentii Kremlinului au avut timp sa organizeze ceea ce numim astazi MAFIA POLITICA, cu adanci ramificatii in zona economica si cu interese majore in piata media. Dupa integrarea deplina a Romaniei in structurile NATO si UE, in 2007 a inceput curatenia sistemica. Acest demers coincide si cu declansarea crizei economice si politice din Romania.
Si, in final ca sa raspundem si la intrebarea din titlu, cred ca principalul motiv pentru care Romania este privita in continuare cu suspiciune de catre partenerii occidentali este inconsecventa, jocul dublu si mai ales lacomia clasei politice. Daca adaugam, la acest tablou si ceea ce se intampla astazi in Ucraina, precum si evidenta incercare a Rusiei, de a-si redesena importanta geo-strategica, putem trage trista concluzie ca desi au trecut 25 de ani de la momentul Decembrie 1989, esential noi am ramas aceeasi tabla de sah, pe care rusii si americanii, asistati de europeni si de chinezi, isi muta pionii economici si militari.
