De scrutin eu tamaiez
Aproape dintotdeauna, unul din obiectivele inalte ale politicii a fost construirea unei lumi mai bune, mai armonioase, mai aproape de planul divin. De la „Republica” lui Platon, de la „Regatul Cerului”, pe care cruciatii europeni au incercat sa-l plamadeasca la Ierusalim si pana la Uniunea Europeana de astazi, asezata si bine conturata de crezul comun in democratie, libertate, recunoasterea valorilor umaniste si solidaritate sociala, conducerea politica orientata catre valorile traditionale ale crestinismului a incercat transformarea lumii intr-un loc cat mai aproape de desavarsire. Cu siguranta, acest obiectiv suprem a intalnit de-a lungul veacurilor piedici, obstacole si chiar dusmani de temut: secolului lui Pericle i s-au opus veacuri de tiranie, Romei calauzite de justitie, onoare si ratiune i s-a infatisat distrugatorul Nero, tolerantei si ecumenismului crestin in sensul sau profund i s-a opus Inchizitia, iar democratia, liberalismul si umanismulul european din secolul al XX-lea a cunoscut dusmania pustiitoare a sitemelor totalitare incarnate de un Hitler, de un Stalin, Ceausescu. Dorinta noastra de progres, emancipare spirituala si armonie sociala se impiedica, de vreo 20 de ani de aceeleasi triste figuri, golite de ganduri si simtiri, care asemenea strigoilor ne bantuie, la televizor, in campanie, si in buzunare, 4 ani dupa aceea! La aceste alegeri, eu vin cu tamaie! Aduceti voi: jerbele!
