Dosarul „PINTO”: politicieni romani, masoni si mafioti din Italia in cea mai complexa operatiune de spalare de bani

La inceputul anilor ’90, Parchetul din Roma a declansat o extrem de complexa si grandioasa actiune de cercetare si anchetare a unui caz coruptie, cu ramificatii in intreaga lume. Serviciile secrete italiene care au au avut ofiteri acoperiti in lumea politica, bancara si masonica au descoperit  o foarte alambicata retea de crima organizata. Spectaculozitatea cazului, care s-a rostogolit, mai apoi in presa internationala, in Romania anului 1996, in ziarul Ziua a scris despre subiect Miruna Munteanu, era legata de apartenenta unor politicieni de prima marime, masoni, experti ai serviciilor secrete si membri ai Cosa Nostra, gravitand cu totii in jurul societatii „PINTO” din Roma.

Anchetatorii italieni au putut demonstra ca prin acest grup, se desfasurau tot felul de operatiuni ilegale de tip mafiot,  spalare de  bani, mari afaceri imobiliare, trafic de droguri, contrabanda de materiale strategice si armament. In decursul anchetei, s-a dovedit ca Romania ocupa un loc de prima importanta in strategia de dezvoltare a grupului mafiot. In dosar au aparut numele lui Ion Iliescu, Mugur Isarescu, gen Stanculescu, Adrian Nastase, iar procurorii de la Roma au aratat ca  acestia au avut, intr-un fel sau altul, legaturi cu societatea „PINTO”, favorizand patrunderea caracatitei italiene pe teritoriul tarii noastre.

Ancheta in dosarul „PINTO” a fost declansata pe 2 noiembrie 1990, dupa ce o furgoneta blindata care transporta valori pentru  Banca Santo Spirito din Roma a fost  si pradata, sustragandu-se 294 certificate de depozit, 68 dintre ele, cu o valoare nominala de 1 miliard de lire italiene, iar restul de 226, valorand cate 95 de milioane de lire fiecare. Urma certificatelor de depozit se pierde pana la mijlocul lui 1992, cand ele incep sa apara in diferite tranzactii din Elvetia si din alte tari europene. O parte dintre ele au fost folosite pentru achizitionarea Bancii Agricole din Romania.

Informatiile furnizate de ofiterii acoperiti infilitrati in grupurile de influenta politica si masonica din italia conduc ancheta catre  „Studio PINTO”  si se construieste o imagine de ansamblui a unui puzzle care releva ca este vorba despre un  nucleu  mafiot, in care se reunesc oameni politicii de prima importanta, loje masonice, servicii secrete si crima organizata. Numele politicienilor implicati a tulburat societatea italiana, Claudio Martelli, la vremea aceea ministru al Justitiei, Bettino Craxi, Giulio Andreotti,  Gian Gaetano Caso, omul numarul 1 al afacerilor cu Romania, avand legaturi stranse cu oficialitatile de la Bucuresti. Masoneria italiana este si ea zguduita de scandal  dupa ce s-a afalat ca Alfredo Diomede, mare secretar al Marelui Orient al Italiei,  si chiar Marele Maestru al masoneriei italiene, Di Bernardo sunt implicati in increngaturile afacerilor derulate de „PINTO”.

Caracterul international al afacerilor acestui veritabil grup mafiot fac ca actiunile anchetatorilor sa ajunga in mai multe tari europene. In 1993, cea mai mare parte a nucleului italian este arestata, iar inculpatii incep sa dea declaratii. Un loc maxima importanta il ocupa „filiera romana”, atat prin amploarea deosebita a operatiunilor efectuate in tara noastra cat mai ales prin importanta personajelor implicate. In declaratii apar periodic nume ca: Ion Iliescu, Mugur Isarescu, Victor Stanculescu.

In timpul interogatoriilor, mafiotii italieni au recunoscut faptul ca au fost in stransa legatura cu autoritatile de la Bucuresti. Iata cateva fragmente edificatoare din declaratiile lor:

• Gian Gaetano Caso: „Am vorbit despre relatiile dintre cele mai profitabile pe care le aveam, prin intermediul lui Pinto si Costel Iancu, cu presedintele roman Iliescu si, prin altii, cu guvernatorul Bancii Nationale pe care il intalnisem personal in mai multe randuri. Cu ajutorul acestor relatii am dezvoltat numeroase initiative in Romania.”
• Patrizio Pinto: „În mai 1992, Caso, intors din Romania, unde se intalnise cu Iancu (acesta avea relatii cu cele mai importante varfuri ale lumii bancare si politice romanesti, desi nu pot spune daca il cunostea personal pe presedintele Iliescu), mi-a adus toata documentatia referitoare la construirea unei retele de autostrazi in Romania.„
• Di Bernardo: „Deja in noiembrie 1990, Costel Iancu mi-a spus ca stabilise legaturi cu presedintele Iliescu, ministrul Apararii, Stanculescu, ministrul de Externe, Adrian Nastase. Unele incercari facute in Romania de Marii Maestrii din Europa si de peste ocean nu dadusera rezultate, in timp ce guvernantii romani manifestasera intentia de a privilegia Italia, in opera de reconstructie a Masoneriei, datorita raporturilor culturale, asemanarii de limba si de traditii„

Din paginile dosarului „PINTO”reiese ca Puterea de la Bucuresti a favorizat masoneria italiana care  a fost primita la Bucuresti cu toate onorurile. Marele Maestru, Di Bernardo, a fost chiar oaspetele presedintelui Ion Iliescu, in mai multe randuri. Iata ce isi aminteste el despre aceste intalniri: „Cu ocazia vizitelor mele in Romania, presedintele Iliescu m-a informat ca, pentru a-mi garanta maximum de protectie, daduse o insarcinare speciala serviciilor sale secrete. n timpul unei intalniri din 1991, Iliescu mi-a cerut sa iau legatura cu Craxi, care era considerat in Romania omul forte al Italiei, pentru ca intervenise pe langa Guvernul italian pentru a favoriza acorduri economice si finaciare, care fusesera, in cea mai mare parte, semnate intre guvernele Italiei si Romaniei. Am facut aceasta, prin intermediul unui frate mason socialist.„

Marele Maestru Di Bernardo recunoaste ca un rol fundamental in creare lojelor masonice din Romania l-au avut Costel Iancu si Alfredo Diomede. Ancheta a scos, insa, la iveala, ca cei doi se aflau in spatele unor afaceri de mare anvergura, prin intermediul unui grup de firme (Arestos SRL, Kelenos SRL, etc) subordonate societatii ARKOS SRL si prin societatea FENIS SRL. Toate aceste firme fusesera infiintate la sfarsitul lui 1989. Atat la ARKOS SRL cat si la FENIS SRL, Alfredo Diomede era presedinte al Consiliului de administratie. Costel Iancu era administrator delegat la FENIS SRL, societate la care Patrizio Pinto detinea 25 la suta din capitalul social.

Bruno Siclari, prim procuror anti-Mafie al Italiei, a declarat in legatura cu cazul „PINTO”: ” Noii mafioti incearca sa ocupe toate spatiile economice posibile, spre deosebire de Mafia traditionala. Ei sunt interesati de toate pietele financiare pe care exista miscare de capital.„

Activitatile din Romania ale grupului mafiot au fost reconstituite, in principal, din declaratiile inculpatilor si din documentele ridicate de politia italiana din birourile societatii PINTO din Roma. Anchetatorii italieni au avut surpriza sa constate ca Patrizio Pinto primise din Romania oferte pentru achizitionarea de materiale strategice: Aluminiu A7 – puritate 99,97%; cantitate: 5.000-200.000 MT Aluminiu primar – puritate 99,997%; in lingouri de cate 40 kg Titan – puritate 99,5%; cantitate: 5.000 T Scandiu – marca SCD 99,90%; cantitate: 3 kg Itriu – puritate 99,90%; cantitate: 12 kg Cesiu – puritate 99,95%; cantitate: 3 kg Cobalt – puritate 99,99%; cantitate: 5 T Seleniu – puritate ridicata 99,9996%; cantitate: 150 kg Tantal -puritate 99,95%; cantitate: 100 kg Beriliu – puritate 99,985%; cantitate: 650 kg Mercur rosu – cantitate 100 kg Telmiu – puritate 99,9995%: cantitate: 50 kg Mai exista si oferte pentru vanadiu, molibden, wolfran, nichel, crom, zinc etc.

Intrat in posesia Certificatelor de Depozit furate de Banca Santo Spirito din Roma, grupul mafiot PINTO avea de spalat o cantitate imensa de bani negri. Sectoarele cele mai sigure pentru plasarea banilor negri erau marile intreprinderi de stat din Romania, o tara fara legi anti-mafia si saracita,  care-i astepta pe investitorii straini ca pe painea calda.