Publicat in aprilie 3, 2012 de Oreste Teodorescu in Spiritualitate
 
 

Expansiunea rosicrucienilor II


Ordinul a capatat grandoare si influenta in tara de origine, Germania unde reprezentantii cei mai ilustrii Andreae , Mynsicht ( Madathanus), Gutman si Michel Maier, Jacob Boehme si altii au conturat o filosofie, dar si o posibila teologie a unitatii omenirii in fata aceluiasi Tata, prin invataturile primite de la Fiul Iisus, fratele cel mare al nostru. Curentul de gandire ajunge repede in Cehia, unde parintele Comenius pleda pentru: „un Templu al intelepciunii dupa principiile, regulile si legile Merelui Arhitect, Dumnezeu insusi”, apoi in Olanda, locul unde libertatea de gandire nu cunoastea oprelisti, nici vicisitudini, pentru a gasi in Anglia locul desavarsirii sale, cu ajutorul medicului Robert Fludd (1574-1673). Calatorind prin toata Europa, Fludd asimileaza esoterismul diferitelor ordine initiatice, iar in 1650 devine Marele Maestru al ramurii britanice rosicruciene. Pe la jumatatea sec. al XVII-lea, rosicrucienii sunt acceptati in breslele masonice, ei devenind constructorii templului invizibil al lui Dumnezeu pe pamant. Din unirea esoterismului „zidarilor” care isi extrageau doctrinele pe o filiera neintrerupta de la insasi initiatii egipteni, trecand prin iudaism si crestinismul gnostic, cu teo-filosofia rosicrucienilor care credeau ca daca suntem facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, si daca suntem guvernati intru perfectiune de fratele nostru mai mare Iisus Hristos, atunci trebuie sa aducem regatul Adevarului si al Dreptatii pe pamant. Asa s-a nascut o noua societate initiatica…
-va urma-