Expansiunea iezuitilor dupa Concilul de la Trent

Conciliul de la Trent a fost răspunsul Romei la reforma lui Calvin si Luther care au definit Biserica Protestanta. Reforma a ingaduit umanitatii sa dezvolte conceptele de libertate politica, suveranitate nationala, drepturi individuale, dar mai ales sa inteleaga doctrina mantuirii individuale, prin propria credinta, fara sa fie obligatorie medierea unui preot sau, mai accentuat fara sa mai recunoasca infailibilitatea Papei. Astfel, Vaticanul s-a vazut deposedat de puterea sa spirituală. Prelatii catolici nu mai erau doriţi, oamenii avand accesul la Cuvantul lui Dumnezeu Intrupat (Hristosul) prin evanghelii, care, tot datorita Refirmei, au putut fi citite de atunci, de fiecare, in limba nativa. Trebuie sa stim, vca pana atunci lectura si studiul Cartilor Sfinte se facea exclusiv in limba latina…

In consecinta, tari ca Olanda, Anglia sau Germania au inceput să se despartă de puterea Papei, iar Sfantul Imperiu Romano-German  condus de  Carol al V-lea s-a vazut amenintat de ruinare…Asadar, Roma a inteles  pericololul, naţiunile nu-şi mai plateau “cota lui Petru” pentru trezoreria Vaticanului, acesta incepand sa piarda bani si deci, putere!Papalitatea s-a simtit amenintatat, căci ea sustinea că detine două puteri: puterea temporală şi cea spirituală. Cu alte cuvinte, Papa nu mai putea conduce prin intermediul regelui din ţara respectivă, căci regele nu-i mai recunoştea autoritatea. Aşa s-a petrecut, de exemplu cu regele Henric al VIII-lea al Angliei, care nu a mai recunoscut autoritatea Papei asupra bisericilor din Anglia, ce au fost trecute sub autoritatea Bisericii Anglicane.

Sub aceste auspicii s-a desfasurat  Conciliul de la Trent (1545-1563), desfăşurat în 25 de sesiuni.Toate au condamnat  tezele Reformei. Oricine crede că Mantuirea sa poate avea loc in afara Bisericii Catolice era anatemizat. Oricine credea că Papa nu este vicarul lui Hristos,  avea parte de aceeaşi anatemă.

Cea mai importantă sesiune a fost cea de a 4-a, în care iezuiţii condamnau libertatea cuvântului, libertatea presei şi libertatea constiinsei. Aşa că, niciun om nu-şi putea alege religia, nu-şi putea publica ceea ce simte, nu putea avea libertatea conştiinţei.

In timp, tocmai pentru aceste motive abuzive, ordinul iezuit a inceput sa fie interzis in intreaga lume, fiind chiar suprimat in 1773, dar reabilitat si intarit in 1814

-va urma-