Fiind vii, sa nu folosim cuvinte moarte…

Vorbim cu blandete, cu iubire si intelegere, atat oamenilor cat si plantelor, animalelor, florilor,naturii? Daca da, atunci ne-am asumat si inteles Binecuvantarea, daca nu, ar fi util sa invatam!

Fiecare cuvant poate construi, poate inalta, vindeca, alina. Elementele primordiale,: pamant, apa, aer, foc sunt materia concreta in care se transforma ideile si vorbele noastre.

Precum vantul care poarta semintele in cautarea pamantului fertil, tot asa energia viatala (qi-ul) poarta logosul prin univers transformandu-l din esenta in solutie.

Cand vorbeste inteleptul, intreagul univers il asculta, iar cand vorbeste Dumnezeu, omul frumos, puternic si intelept asculta, dar mai ales, INTELEGE!

Cuvintele vii fac parte din Logos ( intentie, gandire, rostire, actiune) si stau la baza intregii Creatii: „La inceput a fost cuvantul, si cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul”.

Dar, exista si cuvinte moarte, asemeni noroiului alunecos, adevarate primejdii pentru cei mai putin centrati. Cuvinte care otravesc, care inseala, care intuneca. Are si diavolul limbajul sau…se recunoaste mai ales din ton ! Cand un om luminos si cald iti vorbeste, ai senzatia unei adieri de primavara, insa cand latra la tine, coltos si negru, vreun aghiuta, nu mai ai nici o indoiala ca s-a infundat haznaua…

Iata-ne asadar, pastratorii unor taine din alte lumi, incifrate si foarte fin sculptate in gandurile, rostirile si actiunile noastre. Am primit si o cheie universala de decodificare a tuturor intentiilor care cheama dupa sine toate actiunile: IUBIREA!