Publicat in mai 17, 2012 de Oreste Teodorescu in Spiritualitate
 
 

Filosofia dansului dintre vazut si nevazut


In esoterism lumea spiritelor si cea materiala se afla intr-o permanenta corespondenta, si in raporturi dictate de vibratia personala. Lumea pe care o traim este cea pe care o gandim, iar lumea de apoi este exact cea pe care o creeam in planul terestru, prin actiunile, faptele, visele, sperantele si cunoasterea noastra. Dar sa vedem, mai departe cum percep initiatii aventura punctului care devine Intreg, a gandului care devine Univers si a visului care se transforma in realitate. Pentru ei, Big Bangul se desfasoara cam asa: „Din neant s-a precipitat o energie foarte fina, mult mai subtila decat lumina, urmata de un gaz diafan care contine in el potentialul tuturor lucrurilor si fiintelor”. Aici cele doua Testamente care compun Biblia converg catre aceeasi idee primordiala: „La inceput Dumnezeu a facut cerurile si pamantul. Pamantul era pustiu si gol, peste fata adancului de ape era intuneric si Duhul lui Dumnezeu se misca deasupra apelor. Dumnezeu a zis: sa fie lumina. Si a fost lumina.”( Facerea 1-3). Dar si: „La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu si Cuvantul era Dumnezeu. El era la inceput cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost facute prin El, si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El. In El era viata si viata era lumina oamenilor” ( Evenghelia dupa Ioan 1-4). Vedem inca o data cata importanta acordau anticii ideii ca initial totul a pornit din Mintea lui Dumnezeu, iar gandurile sale s-au materializat odata cu aparitia Timpului ca unitate de masura a Creatiei. Ei, odata cu aparitia Timpului se naste si ideea mortii, iar inteleptii primelor veacuri identificau limita, moartea, despartirea de scanteia creatoare cu Saturn. Gratie lui, un obiect poate ocupa un anumit spatiu, unic, fara ca nimeni sa nu-i poata lua locul pana la despartirea de invelisul care gazduieste ideea-spirit. Tot Saturn este cel care a ajutat creatia sa se individualizeze, a permis constiintei sa iasa din intreg si sa cunoasca caderea in materia solitara. De aceea, in esoterism, Saturn devine sinonim cu Satan sau Intunericul:„Dumnezeu a vazut ca Lumina era Buna si Dumnezeu a despartit lumina de intuneric”. (Facerea 4) si: „Lumina lumineaza in intuneric si intunericul n-a biruit-o” ( Evanghelia dupa Ioan 5). Putem lesne sa observam ca la Inceput s-a purtat o lupta titanica intre Forta Creatoare a lui Dumnezeu care supunea nimicul, transformandu-l in permanenta si opozitia acestuia, tendinta de usca si omori, inca din fasa germenii creatiei. Pentru astrologie, Saturn reprezinta devoratorul, pedepsitorul, cel care face viata grea oamenilor, cel care a germinat lumea cu insasi disparitia ei! Insa el are un rival pe masura. Salvatorul Intregii Creatii care este Soarele Lumilor, Lumina Primordiala, Tatal intregii Creatii. El poate regenera totul insuflandu-i viata. Astfel cand Iisus a pogorat in creatia materiala pentru a regenera Intregul, initiatii au stiut ca Soarele a coborat in tenebre pentru a lasa si acolo samanta luminii, adica a vietii!. In diversele culturi ale lumii, Soarele are numele de Krisna, in India, de Apolo in Grecia, de Ra in Egipt samd.