FMI si Banca Mondiala, cele doua maini care sugruma incet guvernele lumii

In paradigma impusa a puterii si a importantei verbului a avea, banii inlocuiesc, pe nesimtite icoanele verbului a fi. Pe banii care circula international, scrie „in God we trust”, bizar, de-a dreptul paradoxal, cand din totdeauna, noi romanii am stiut ca banul „este ochiul dracului”. Astazi, politica lumii nu se mai bazeaza pe o viziune spirituala ci isi impune predicatele pe filosofia bunastarii si dezvoltarii durabile, a caror energie se extrage din BANI. Entitatatile raspunzatoare de bunul mers pe orizontala vietii se impun, de cateva secole, a fi bancile, iar dintre ele, astazi dominante si transformatoare pentru intreaga planeta sunt FMI si Banca Mondiala.

În cartea sa ,,Scandalul şi Ruşinea”, editată în 1997, Bertrand Schneider , membru Clubului de la Roma – spunea: «Într-adevar, câmpul vizual al Băncii Mondiale s-a îngustat într-o asemenea măsură încât ea sfârşeşte prin a reprezenta o sursă de sărăcie şi de subdezvoltare în contradicţie totală cu însuşi spiritul misiunii sale. „Un eveniment semnificativ în ceea ce priveşte eficenta celor două organisme financiare internaţionale s-a petrecut  cu prilejul celei de-a 50-a aniversări a FMI şi BIRD. Organizaţii neguvernamentale din întreaga lume au organizat în paralel un forum sub lozinca «50 de ani ajung». Toţi participanţii au fost alături de Vandana Shiva când aceasta a cerut «un minut de tăcere» pentru victimele genocidului practicat de Banca Mondială şi FMI.

Specialistii in geopolitica si economie globala  prezinta cele doua institutii ca reprezentatnd interesele celor şapte mari puteri superindustrializate, care deţin peste 56% din pachetul de acţiuni al celor două bănci.  Schema si principiile de functionare  sunt identice cu cele sovietice. Ambele au o matrice generala, pe care o aplica în toate tarile aflate în tranziţie, fara să ţina seama de specificul şi de evoluţia ţării respective, de perspectivele ei de dezvoltare. Este un program perfect din punct de vedere teoretic, dar care poate provoca efecte negative, mai mari sau mai mici, în funcţie de condiţiile concrete din fiecare ţară.

Intr-un interviu din  1998 acordat de Nicolae Vacaroiu in cartea lui Gheorge Smeoreanu: „Romania-Jocuri de Interese” afirma: „Personal, nu cunosc vreo ţară care să fi obţinut succese în urma aplicării măsurilor de ajustare structurală impuse de FMI şi Banca Mondială. Din contră, au avut ca efect adâncirea crizei economice, agravând situaţia deja critică a celor săraci. Măsura care ni se cerea era de lichidare rapidă a tuturor societăţilor comerciale cu pierderi, care nu-şi pot onora obligaţiile financiare faţă de furnizori, bugetul de stat şi de asigurări. Era o analiză economică la rece care nu ţinea seama de situaţia concretă din ţară, de efectele dezastruoase pe care le-ar provoca asupra întregii societăţi, pe termen mediu şi lung, punerea în aplicare a măsurilor propuse de aceste organisme financiare internaţionale. În 1993, când se purtau aceste discuţii, aproape întreaga economie se afla în blocaj financiar, mai bine de jumătate din industrie îşi închisese porţile (în primii trei ani de după revoluţie se produsese deja o restructurare, involuntară, haotică), agricultura se afla în plină criză, nemaiputând să asigure securitatea alimentaţiei populaţiei, subcapitalizarea societăţilor comerciale atinsese cote alarmante (creditul pentru producţie depăşea, în medie, 75% din necesarul de capital circulant) în mare parte şi ca efect al practicării de dobânzi real pozitive exagerate timp de trei ani. Şi nu uitaţi că economia ajunsese în această stare după punerea în aplicare de către guvernanţi a măsurilor impuse prin acorduri de către FMI şi Banca Mondială.”

Faptul ca astazi Romania este fundamental conditionata si dependenta de cele doua institutii arata incapacitatea si chiar ticalosia guvernantilor care pun interesul carierei lor politice mai presus de cel national. Sub impunere, privatizarile s-au facut la norma si nu urmarind o strategie economica de reabilitare si functionabilitate. Rezultatul, dupa doua decenii de colaborare cu FMI si Banca Mondiala este evident, Romania ajungand sa nu mai produca nimic, sa nu mai existe pe nici o piata remarcabila, si sa depinda viseceral de imprumuturi. Orice guvern, daca vrea sa-si poata plati bugetarii este nevoit sa inchie acorduri cu cele doua entitati transfrontalirere. E ca si cum, pentru a cumpara orice,apelezi la un camatar si speri apoi ca recuperatorul trimis sa-si ia partea,  sa nu-ti taie vreun deget!