Publicat in ianuarie 16, 2013 de Oreste Teodorescu in Spiritualitate
 
 

Ideea de sacrificiu si sentimentul religios


Prima definitie pe care omul a dat-o ideii de jertfa a fost infaptuirea sacrului prin ofrande.Ei bine, istoria avea sa demonstreze perceptii extrem de diferite asupra conceptului, de la sacrificarea ritualica a dusmanului, ca in triburile precolumbiene din Americi, sau la razboinicii din Africa, pana la sacrificarea celor mai iubiti si demni membrii ai comunitatii, ca la dacii lui Zamolxe, sau ca la iudeii (Abraham a consimtit imediat sa-si jertfeasca fiul, Domnului), trecand prind ofrandele animaliere si vegetale, pana la rastignirea viciilor, pasiunilor si pornirilor instinctuale pentru a dobandi Regatul Cerului, in crestinism.

Aproape ca o constanta, jertfa a insotit popoarele lumii oferindu-le speranta in mantuirea personala si in binecuvantarea planetei. In religiile precrestine, jertfa avea rolul de-ai imbuna pe zei, sau de a le potoli mania, iar dupa propavaduirea crestinismului si a islamului in lume, sacrificiul capata nuanta unui razboi nevazut intre ascensiunea omului catre Divinitate si incercarea demonilor de-al pastra captiv temnitei trupului.

Pentru o cunoastere mai ampla a subiectului sa facem o calatorie printre ritualurile de sacrificiu. Aztecii smulgeau inimile prizonierilor, considerand ca sangele varsat va hrani cu energie soarele, ca el sa poata rasari si a doua zi.In Egiptul faraonic, prizonierii erau “oferiti zeilor”, cu toate bunurile lor, chinezii imperiali au obisnuit cateva milenii sa ingroape alaturi de imparatul defunct soldati si slujitori vii, care sa-l serveasca si sa-l apere pe “Fiul Cerului”. Incasii practicau un foarte violent si impresionant ritual atunci cand soarta lor era pereclitata de razboi sau calamitati naturale. Sangele astfel varsat, era dedicat potolirii foamei acelor zei distrugatori care “manaca lumea”.Nobilii samurai, recurgeau la harakiri, jertfindu-si propria viata ca sa-si pastreze onoarea.

Cu timpul, cand omul a devenit pretios in economia lumii, dupa neolitic, sacrificiile umane au fost inlocuite treptat cu cele animale si cu ofrandele vegetale. Si aici avem ca imagine, mieii de la poarta templului lui Solomon, taierea porcului de craciun, chiar si in zilele noastre, pasarile jertfite in Africa, etc. Sangele inceteaza sa mai curga in valuri, odata cu aparitia cultelor crestin si islamic, unde Dumnezeu a tot puternicul cere omului, zamislit dupa chipul si asemanarea Sa, sa se lepede de Satana (suma tuturor viciilor care l-au dus la cadere). Prin unirea cu Hritos, care si el se jertfeste pentru spalarea tuturor pacatelor oamenilor, omul isi crucifica intunericul din el recapatand Lumina Primordiala.