Ierarhiile ingeresti (II)
Ca fiinte duhovnicesti, ingerii au aceleasi insusiri spirituale ca si omul: vointa, ratiune si simtire. Avand libertate de alegere si ingerii pot progresa catre esenta primordiala a Creatorului sau involua spre forme cat mai dense. Tocmai acest liber-arbitru a facut posibila razvratirea unora impotriva Ordinii Dumnezeiesti. „Si s-a facut razboi in cer. Mihail si ingerii lui s-au luptat cu balaurul. Si se razboia si balaurul cu ingerii lui, dar n-au putut birui si locul lor nu li s-a mai gasit in cer. Si a fost aruncat balaurul cel mare, sarpele cel vechi, care se cheama diavol si satana, acela care inseala intreaga lume, a fost aruncat pe Pamant;si impreuna cu el au fost aruncati si ingerii lui”. Pai daca diavolii au fost aruncati pe acelasi Pamant pe care salasluieste si omul in materie, este limpede de ce Hristos spune care Regatul lui nu este din aceasta lume
Omul este un „teritoriu de mijloc”disputat de ingeri si diavoli, alegerile lui hranind lumina si intunericul dinlauntru. Cu privire la puterea ingerilor cazuti se exprima si parintele Cleopa: „fratilor de ce va este frica de dracul…ati vazut pe vre-unul ucigand, furand sau facand rele? In schimb, oameni am vazut facand. Ce forta poate avea necuratul in afara celei pe care i-o da omul? Daca n-ar fi dracul, in ticalosia noastra, cum l-am mai gasi pe Dumnezeu?”.
Sf apostol Petru spune despre pedeapsa Domnului cel Viu impotriva ingerilor rebeli: „Dumnezeu n-a crutat pe ingerii care au pacatuit, ci i-a aruncat in Adanc, unde stau inconjurati de intuneric, legati cu lanturi si pastrati pentru judecata”. (Petru 2,4). Observam, asadar ca in continuumul spatio-temporal nici ingerii nu sunt scutiti de raportul cauza-efect. Cel care i-a calauzit pe rebeli in uriasa aventura a prabusirii, a ocupat, initial locul cel mai inalt din ierarhiile ingeresti, fiind heruvimul care acoperea chiar tronul Celui Prea Inalt. Caderea, prabusirea si declinul acestora capata urmatoarea semnificatie: pentru o fiinta hiperspatiala si multidimensionala pedeapsa este limitarea actiuniilor intr-un corp somatic. Caderea este asadar, in materie si in timp. Ingerii sunt atemporali, dar unii dintre ei, cum ar fi diavolii sunt conditionati sa se exprime doar in forme finite. In toate marile religii, corpul fizic este privit ca o inchisoare a duhului pedepsit. De aceea avem cu totii nevoie de o cale a Inaltarii.
Motivul rebeliunii si al caderii unor ingeri din hiperspatiu in materia trecatoare a fost trufia: „Cum ai cazut tu din ceruri, stea stralucitoare, fecior al diminetii! Cum ai fost qruncat la pamant, tu, biruitorul neamurilor! Tu care ziceai in cugetul tau <Ridica-ma-voi in ceruri si mai presus de stele lui Dumnezeu cel puternic voi aseza jiltul meu”>(Isaia 14, 12-13).
Si duhul omului a urmat traseul prabusirii in materie, dupa ce i-a dat putere Sarpelul cel de demult, prin ascultare. Insa nu trebuie sa uitam, ca Dumnezeu nu ne-a dat pedepsele din razbunare ci ca o sansa de reabilitare pentru toate faptele comise. „Si ne iarta noua greselile noastre, precum iertam si noi gresitilor nostri!”
Pe toate le cunoaste diavolul, mai putin una: Iubirea. Daca ar sti-o ar deveni pe loc inger…
