Inchisorile comuniste, adevarate „fabrici” de sfinti

Incet si inca foarte discret incepe sa se trezeasca in opinia publica romaneasca, interesul pentru cunoasterea si decriptarea celui mai sinistru experiment psiho-social, si anume comunismul. Rand, pe rand, tortionarii sunt demascati, iar ororile impuse de bolsevici asupra poporului nostru ies la suprafata, conturand cu detalii, din ce in ce mai precise, portretul had al doctrinei fara de Dumnezeu.

Ioan Gavrila Ogoranu, erou al rezistentei anticomuniste a marturisit ca  a fost dominat toata viata de o singura frica, ca atunci cand si daca va ajunge la batranete, va fi intrebat de nepotii sai despre teroarea comunista, el ar fi nevoit sa raspunda: „nimic!”

Slava lui Dumnezeu si stramosilor neamului, ca au fost multi romani care s-au impotrivit ciumei rosii, demonstrand peste generatii, ca duhul nostru crestin, poate lupta si chiar invinge demonii impielitati. Exemplul cel mai nimerit este consacrat de sfintii inchisorilor comuniste, adevarati martiri si mucenici.

In timp ce, majoritatea detinutilor dintr-un sistem penitenciar totalitar si abuziv traverseaza tot registrul fricilor: de a fi zdrobit in bataie, de a muri in sarma ghimpata, de a ajunge tradatori de neam si tara, pentru a scapa de chinurile groaznice la care erau suspusi sistematic, cativa au regasit in ei dorul si patima pentru Hristos, incepand o lucrare de redobandirea spirituala, etica si morala a unui neam sacerdotal si induhovnicit, peste care, s-a abatut ca un nor negru, pelagra comunista.

Parintele duhovnic, Justin Parvu, prizonier al temnitelor comuniste spunea: ” adevarata libertate inseamna sa ne asumam menirea pentru care ne-am nascut!„

Poate cel mai emotionant caz de euharistie din inchisorile bolsevice este transfigurarea unuia dintre cei mai aprigi si teribili tortionari, Gheorghe Calciu Dumitreasa, care pentru a scapa de teroarea permanenta a gardienilor, a consimtit sa li se alature, torturandu-si psihic si fizic colegii de celula, in ceea ce comunistii numeau Procesul de Reeducare. Intr-o noapte, povesteste parintele Calciu ca s-a culcat obosit de cata bataie administrase si chiar, oarecum satisfacut de subtilitatile pe care le deprinsese de la gardieni. Insa noaptea aceea avea sa-i schimbe fundamental intreaga viata, caci l-a visat pe Iisus pogarandu-se in raceala celulei si dupa ce l-a privit cu o infinita blandete, cu ochii arzand de o vie si incredibila durere, l-a intrebat: „Pentru ce ma prigonesti, Calciule”? Din smerenie duhovniceasca, parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa nu a povestit ce s-a petrecut cu duhul sau, insa toti cei care au supravietuit detentiei, au povestit ca din dimineata urmatoare, cel care devenise, dupa Turcanu cel mai aprig tortionar, a inceput traseul unui sfant pentru Hristos.

-va urma-