Între zombi si vampiri nu poti decât sa-ti pastrezi sângele rece

Istoria ne învata ca destinele popoarelor sunt visceral legate de soarta razboiului dintre progresisti si retrograzi. La noi, consecintele acestui conflict au avut fatete absolut diferite. Când progresistii bratieni au înteles ca soarta tarii simte nevoia unei discipline în spirit european, l-au înscaunat pe Carol I si au asezat România pe un traseu ascendent fara precedent. Când ghinionul a exportat aici ciuma bolsevica, retrograzii au demolat institutiile lumii civilizate, trimitându-ne în întuneric. Progresistii au zvacnit chiar din interiorul PCR-ului, în 1968, si iar ne-am trezit primiti cu zâmbet în lumea libera si democratica. N-a durat mult! Azi, istoria se repeta. În interiorul principalelor partide politice se simte energia luptelor dintre cele doua curente de gândire. În PSD, revenirea la panoul de comanda a lui Mitrea, Iliescu, Nastase ne poate face sa gândim ca „reformistul” Geoana a esuat în proiectul sau de modernizare si recredibilizare a principalului partid de stânga. Alegerea hilara a micutei Basescu cu 98 la suta într-un post de conducere în partidul militaros al napoleonianului Boc tradeaza clar puterea nepotismului printr-un demers retrograd, care ne reaminteste de Nicu Ceausescu. Cumetria dintre Tariceanu si Olteanu nu se ridica la înaltimea valorilor promovate de ilustrii înaintasi ai liberalilor. Parem ca ne aflam la cheremul celor care nu se pot dezlipi de trecutul lor dubios, unde se amesteca pervers apartenenta lor la fosta Securitate cu practicile abuzive desprinse din partidul comunist. Când mai incearca vreun progresist izolat sa vocifereze, dispare iute din prim-planul scenei politice. Surprinzator pentru noi este faptul ca, undeva în esaloanele II-III ale formatiunilor care conteaza, chiar sunt oameni locuiti de proiecte, de viziuni mai profunde pentru tara, de lumina si respect pentru semeni, dar care astazi nu au nici o putere de decizie. Avem o sansa la patru ani de a ne lasa destinele pe mâini responsabile sau putem gresi alegând aceeasi clasa politica formata din guzgani, rechini si hiene. Actualii lideri politici ne mai pot inspira încredere, doar daca cineva le taie mâinile! Poate, daca vom avea în sfârsit posibilitatea votului uninominal, sa schimbam traducerea eronata pe care grasuneii de la putere au gasit-o vulgarului „fuck you”. În nici un caz nu înseamna: „trust me”!