Mak Benah si carnea care cade de pe oase

 „Pacat ca ai fost caldicel. Te voi scuipa din gura Mea, macar daca ai fi fost si tu cald, sau rece…”

In tara cu victime ale terorismului (1989), fara teroristi, cu regi ai asfaltului fara sosele si cu partide democratice formate din fosti comunisti si securisti se poate intampla orice…nu mai mira pe nimeni. Desi din politica romaneasca fac parte oameni care se definesc liberi si de bune moravuri, care lucreaza de la miezul zilei, pana la miezul noptii sub ramura de acacia, care au jurat sa ajute o vaduva si un orfan si sa rupa lanturile nedreptatii, roadele santierului lor arata ca merele mici, stricate…mancate de viermi. Asemeni smochinului din Evanghelie, vor fi uscati si acesti arbori care nu mai vad binele de atata rau. Cand hotul devine politist, medicul-criminal, preotul-stricator de suflete, politicianul-tradator de tara si fratele-Cain atunci din interiorul labirintului, trecand printre coloane si inchinandu-se Orientului porneste sfanta razbunare a Kadoshului. Vaile au fost vizitate de vulturi bicefali. Ce au vazut gardienii eterului i-a ingrozit: minciuna, coruptie, ignoranta, lacomie si prostie si toate aduse in templu pe talpile murdare ale ucigasilor lui Hiram. Foarte curand impostorii care murdaresc sortul din piele de miel, isi vor aminti pe propria piele de porc: durerea capului, a inimii si  a soldului. Lumanarea lor se stinge. Pai ce, au uitat ca s-au blestemat, stingand o alta in plan simbolic sa aiba soarta fumului, daca isi vor incalca Juramantul de slujire si hranire a Lumii cu Lumina?  Azi e maine pentru virtuosi si ieri pentru ticalosi…Profanatorii sa-si aminteasca de cel care i-a privit cu ochii goi in camera de reflectie…