Marea batalie dintre iubire si trufie

Chemarea Tatalui este universala si se regaseste perfect in imboldul lui Hristos: “Fiti si voi desavarsiti, dupa cum Tatal vostru este”. Daca coroboram cu episodul din Facerea in care suntem zamisliti dupa chipul si asemanarea Elohimilor, subliniind fraza mantuitorului: “Eu si Tatal, unu suntem”, dar si constatarea lui Pavel: “Acum nu eu vorbesc ci Hristos vorbeste in mine”, putem intelege ca destinul nostru este de a ne reintegra in unitatea primordiala, cand si noi eram in “Regatul pe care l-am parasit prin individualizare” (Spinoza).

Daca Dumnezeu se defineste ca fiind Forta, Frumusetea, Intelepciunea, Viata, Iubirea, Armonia, Adevarul, atunci ori ce abatere de la esenta Sa luminoasa ne indeparteaza de Raiul ca dimensiune interioara si ne arunca in abisul deznadejdii, tristetii, neimplinirii.Acestea sunt predicatele iadului, iar el salasluieste in noi, inca inainte de a ne naste, caci stramosii nostrii primordiali, copiii lui Adam si ai Evei, urmasii lui Cain ne-au blestemat sa ne confruntam in fiecare generatie cu proprii nostrii demoni.

Cand ai senzatia ca poti sa-l imiti pe Dumnezeu, nefiind insa ca El, dai dovada de Trufie, sau Vanitate, pacatele preferate ale lui Lucifer. El s-a saturat sa fie in Dumnezeu si a ales sa iasa din Unitatea in Diversitate construindu-si propriul imperiu. Legile acestei lumi intunecate sunt mereu aceleasi: minciuna, inselatorie, invidie, ura.

Prin Trufie alegi sa-l mimezi pe Dumnezeu intr-o forma meschina si neadevarata, iar prin Iubire devi una cu El. Priveste semnele din jurul tau…Clepsidra s-a intors, iar nisipul lumii vechi se scurge cu viteza. Vom fi, vrem, nu vrem contemporanii separarii graului de neghina.