Marea capcana si neuronul iscusit
Nu cred aproape deloc în competen-tele democratiei romanesti în privinta alegerilor. Sa ma explic: pentru a putea hotarî în mod liber si asumat cu cine votezi, ar trebui sa ai acces nelimitat si alternativ la informatie. Si daca mediile urbane ofera o paleta vasta si contradictorie a subiectelor de interes, cu siguranta, în zonele rurale, singurele izvoare de cunoastere socio-politico-economica sunt discursul primarului si slujba preotului. Dar procentul cel mai mare de votanti se afla la sate, media de vârsta este înaintata, nu exista acces la internet, nu se citeste presa, iar din cauza saraciei, oamenii devin vulnerabili în fata mitei electorale. Am vazut la localele de anul acesta un domn de la un partid care oferea sacose cu doi cârnati, o portocala si un salam de biscuiti chiar de pe bancheta din spate a unui jeep megalomanic. Si a câstigat! Apoi ne-am mirat ca aproape toti „penalii” au mai bifat un mandat de primar sau sef de consiliu judetean, în ciuda campaniilor mediatice, care însa nu au ajuns si in catunele izolate. În umbra acestei realitati paradoxale (avem cele mai scumpe orase, dar cele mai sarace zone de provincie), politrucii abili si cinici îsi construiesc strategiile electorale, cunoscând foarte bine ca victoria lor devine direct proportionala cu ignoranta sau necunoasterea alegatorilor. Daca presa, uneori, mai si manipuleaza, exista totusi si curente alternative, pe internet, televiziunile prezinta toate punctele de vedere, analistii diseca subiectele, cauta capcanele, definesc nuantele. Dar ce ne facem cu regiunile izolate unde traiesc aproape 20 la suta din locuitori, care nu au cablu, nu primesc prea multe ziare, nu au acces la tehnologie si care totusi se duc disciplinat la vot dupa „instructia” prealabila a vectorului de putere, edilul, preotul, doctorul, notarul sau politistul. Ne amintim cu totii cum se face campania electorala la noi, cu autobuze pline de oameni fara opinii, cu mase de votanti care repeta papagaliceste ce zbiara în portavoce vreun lider local. Asta nu poate fi decât un surogat de democratie, o mima perfida ai carei beneficiari sunt cei ajunsi la putere si care nu dau niciodata socoteala. Iata o posibila explicatie a calitatii îndoielnice a vietii din tara noastra. Avea dreptate Iliescu în anii ´90. Traim într-o democratie originala. Întrebarea este pâna când? Voteaza cu mintea!
