Modelul portughez: în loc de Bancorex, Espirito Santo
Scriu aceste rânduri din Lisabona… m-am deconectat putin de la tumultul ieftin al vietii politice de la noi si asta îmi da un sentiment ciudat de despovarare. Considerata acum câtiva ani cea mai saraca tara din UE, Portugalia îsi primeste oaspetii cu lumini feerice, sub briza blânda a Atlanticului, dar mai ales cu oameni foarte simpatici. Calatorind pe stradute întortocheate, cu metroul si tramvaiul, mâncând prin taverne populare rezervate localnicilor, am constatat ca lumea de aici zâmbeste…
La televizor, jurnalele vorbesc prea putin despre politicieni, nici un ziar nu aloca mai mult de o pagina parlamentului, guvernului sau presedintiei. La un loc, nu pentru fiecare în parte. Si au, slava Domnului, mult mai multe pagini ca ziarele romanesti. Uneori, socialistii sunt ironizati în caricaturi, însa nimeni nu pare preocupat de subtilitatile puterii. ~sta e un lucru bun, reflectând adevarata normalitate. Numai la noi, vedetele incontestabile ale mass-media sunt exact cele care nu fac absolut nimic.
În acea tara, poate mai saraca decât altele, dar profund normala, lipsesc încrâncenarea si, mai ales, snobismul. Aici, nimeni nu vrea sa demonstreze ca a devenit un zeu în viata. Fara masini de fite, fara demoazele ultrafardate zâmbind sictirit prin malluri. N-am vazut nici politisti isterici, dar nici mârlani aruncând tigari pe jos. Sunt mult mai putini milionari ca la noi, sau cel putin nu ies în fata sa sfideze lumea cu fitele lor, pastrând aparenta unei societati unitare, fara discrepante stânjenitoare intre bogati si saraci. Pâna si cersetorii cânta la acordeon sau vioara, iar un catel mic tine în gura o galetusa pentru marunt.
Salariul minim este de vreo 500 de euro, deci de cinci ori mai mare ca la noi, în schimb, preturile sunt ceva mai mici. Ei latini, noi la fel… atunci de unde ni se trag crisparea si fetele gri în contrast cu zâmbetul lor larg? Raspunsul e simplu, mi l-a dat receptionerul: „Noi stim ca viata e scurta, ca trebuie traita intens si frumos, avem nevoie doar de strictul necesar si de câteva bogatii în ceruri, unde nu ni le mai impoziteaza nimeni. Banca noastra de stat se numeste Espirito Santo… asta spune totul“! E chiar atât de greu sa urmam modelul portughez?
