Publicat in februarie 27, 2014 de Oreste Teodorescu in Blog
 
 

Ne reindragostim tot mai multi de Romania

romania
romania

Am primit zilele trecute confirmarea teoriei ca Romania isi va juca rolul sau istoric, pe scena lumii. Un prieten s-a straduit cativa ani sa primeasca viza de Statele Unite, iar cand a plecat, a privit lung in jur, soptindu-si in barbie, ca nu se va mai intoarce niciodata. Un fost coleg de facultate, a plecat anul trecut in Irlanda unde s-a angajat pe bani multi in industria software, iar fratele meu de cruce, din liceu a plecat hotarat sa-si schimbe definitiv destinul, in Australia.

Astazi, cei trei amici, care nu s-au cunoscut pana acum, au ceva straniu in comun. S-au intors de ceva timp in tara, eliberati de „complexul romanesc”, marturisindu-mi fiecare in felul sau, ca au simtit cu putere, ca locul lor nu va fi niciodata departe de energiile de acasa. Perfectiunea, eleganta, decenta, demnitatea pe care o cautau in exil, sunt de aproape, niste cuvinte si imagini pe care sistemul le mimeaza ritualic, atata timp cat respecti cutumele. Ce le-a lipsit totusi, de s-au intors maturizati si reindragostiti de Romania? Prietenia, solidaritatea, spiritualitatea, ideea apartenentei, familia, prietenii si partitura unui rol important.

Daca viata poate fi comparata cu o piesa de teatru regizata de Destin, atunci un roman simplu la Paris, Londra, Whashington, Sidney sau Dublin, nu poate fi decat un figurant. Si iata, cum telepatia dorului de tara, care este sinonima cu dobandirea identitatii si a utilitatii individuale, i-a facut pe cei trei exilanti, sa-si analizeze profund decizia si sa renunte la tot ceea ce au reusit sa construiasca afara, unde locuiau, castigau si traiau social mai bine decat aici.

Dar, in sfarsit, realizam din ce in ce mai multi ca nu sunt suficiente doar lucrurile materiale, si ca viata este compusa intr-o proportie uriasa si de schimbul energiilor intre nativ si pamantul natal, intre tara si copiii ei! Fara nici o exceptie fiecare dintre ei a afirmat ca abia, de foarte departe au fost capabili sa inteleaga ca tot ceea ce i-a animat sa plece, se afla deja ascuns, ce-i drept in taina destinului colectiv. Tarile civilizate sunt compuse din oameni civilizati, asadar, daca vrem ca si Romania sa straluceasca trebuie sa ne desavarsim intai pe noi, iar cand ne vom fi incheiat misiunea elevatoare, atunci vom merita si niste conducatori capabili.

Am recitit profetiile lui Sundar Sing despre Romania, mi-am amintit de vorbele Papei Ioan Paul al II-lea cu privire la Gradina Maicii Domnului si imi pare atat de bine ca sunt roman!

P.S: Cand vrem neaparat sa gasim paiul din ochiul celuilalt, ar fi bine sa ne reamintim taina echilibrului: minusul meu;plusul vostru!

P.S.2: Este valabila si vice versa!