Nerostitul raspuns la atat de des invocata intrebare
In teorie, suntem cu totii , plini de evlavie, generosi, buni, armoniosi. Credem in suprematia binelui, in educatie, progres, prosperitate, insa va intreb…oare, cand ne aflam fata in fata cu Adversarul, cu Provocarea,
cu Moartea, suntem capabili sa taiem radacina raului, sa ne rastignim cu adevarat viciile si din lemnul masiv si greu al copacului Mandriei sa ne facem o cruce mare, si smeriti sa urcam Golgota noastra, pentru a ne uni cu Intregul? Pana cand ne vom lasa inselati de ego? Oare de ce, daca nasii nostri la botez ne-au “lepadat de Satana si ne-au unit cu Hristos”, noi inca nu am reusit sa spunem ca Sf. Pavel: “acum nu eu vorbesc, ci Hristos vorbeste in mine”, pentru ca mai apoi sa zambim in taina stiind ca si noi cu Tatal, una suntem?!
