Publicat in ianuarie 28, 2014 de Oreste Teodorescu in Politikon
 
 

Noi, romanii, suntem o martoaga care are nevoie disperata de… jaratec


În vremuri de criza, romanul a stiut sa gaseasca forte launtrice capabile sa-l scoata din tenebrele gropii si sa-l aseze în fruntea bucatelor.

  • 1848, an de redesteptare nationala, perioada de mari împliniri socio-culturale.
  • 1877, câstigarea independentei si trezirea constiintei europene.
  • 1918, reîntregirea tarii si începutul celei mai prospere perioade atât în plan economic, cât si spiritual. Sa nu uitam ca, în toate aceste etape de modelare a propriilor constiinte, clasa politica a excelat, oferind stabilitate si coerenta.
  • Am avut în 1921 una dintre cele mai moderne Constitutii din Europa,
  • Intre 1926-1938 am fost considerati furnizorul cel mai important de grâne din zona Balcanilor, din punct de vedere diplomatic am fost respectati si chiar solicitati de catre marile puteri sa asiguram stabilitate si neutralitate în zone traditionale de conflict, si exemplele pot continua cu marile nume pe care România le-a oferit culturii si inventicii mondiale, ca sa amintim aici doar de Nicolae Paulescu, descoperitorul insulinei, sau Petrache Poenaru, inventatorul stiloului.
  • 2007, am intrat, din punct de vedere administrativ, in Europa…

Astazi ne aflam în plin razboi informational, dar putem deduce dimensiunea jafului la care am fost supusi de catre ilustrii reprezentanti ai puterii postdecembriste, deci putem spune ca am atins aproape buricul prapastiei. Mai jos de atât nu putem sapa, chiar cu ghearele de jder ale unor lideri lacomi, necinstiti si tradatori de neam.

Cred ca a sosit ora trezirii. Daca ramânem pasivi si tot rostim „rugaciunea lasului”, adica tot cerem fara sa oferim în schimb nimic, soarta noastra nu se va schimba prea curând. Ne uitam la televizor, citim presa si în dunga si ramânem debusolati pâna la frustrare.

Politrucii-vedete, adevarate staruri în emisiuni, dar plini de nimicuri în functiile pentru care au fost votati, se încapatâneaza în aceeasi închistare penibila, se razboiesc aiurea pentru ceva bun de supt (va rog sa ramâneti decenti în cuget si simtiri), cumpara electoratul cu fulare, manusi, cârnati si ulei, dar când îi întrebi de strategie sau prioritati, încep sa turuie în limbajul lui Buratino aceeasi placa golita total de semnificatie. Cuvinte goale însiruite pe funia spânzuratului.

Exista o singura solutie: EVOLUTIE! Cu cat vom fi mai uniti si mai determinati sa ne recuperam tara din labele acestor lichele penale, cu atat vom scurta drumul Romaniei catre Normalitate, Decenta si Prosperitate!