Publicat in martie 11, 2014 de Oreste Teodorescu in Blog
 
 

Omenirea secolului XXI incotro?

catching-catch-a-ride-fantasy-guy-bug-insect-photoshop
catching-catch-a-ride-fantasy-guy-bug-insect-photoshop

Oamenii responsabili si constienti de raportul cauzalitate-efect sunt din ce in ce mai preocupati de riscurile climatice si climaterice ale secolului in care am intrat, nu de mult. Stefan Masu in Omenirea secolului al XXI-lea si guvernul mondial scrie ca de la sfarsitul sec. al XIX-lea, incalzirea globala a crescut in medie cu 0,7 grade si ca incepend cu 1971, putem vorbi despre o incalzire accelarata. Aceasta realitate, resimtita si la noi, unde de exemplu, pana astazi a nins extrem de putin, iar temperaturile la inceput de ianuarie sunt, ziua si de 9-10 grade, devine baza unor scenarii planetare, pe care ar trebui sa le cunoastem, ca sa stim cum, cand si cat sa reactionam pentru a reinstaura starea de armonie si echilibru.

Incalzirea a prelungit deja fenomenul de vegetatie, fapt constatat aproape in toate tarile europene, mai ales in cele din nord. La cercul polar, in Finlanda,incepand cu anii 2004, temperaturile din decembrie-martie au crescut de la (-15, -20) la 4-5 grade. Pe de-o parte riscurile de mortalitate cauzate de frig au scazut dar, in acelasi timp s-a constatat o “decongelare” a unor virusi de tip tropical: malarie, holera care nu s-au inregistrat pana acum in tarile cu clima temperata sau rece. Incalzirea galopanta afecteaza evident, resursele hidrologice.

Incepand cu 2012, planeta se confrunta cu fenomenul de uscare a pamantului in interiorul continentelor, cu seceta. Topirea ghetarilor va ameninta,pe de-o parte regiunile din aval, dar va conduce si catre precipitatii intense si inundatii. Specialistii prevad in continuare formarea spontana si imprevizibila de taifunuri, uragane, cicloane. Furtunile de iarna vor deveni violente cu vanturi si ninsori viscolite extrem de puternice.

Un pericol major provine din cresterea nivelului marii, cauzata de topirea masivilor ghetari din Antartica si Groenlanda. Gilles Benest, Micheline Hotyat si Jean Apul Amat au scris in Variatiile nivelului marilor si oceanelor: “In afara inundarii zonelor de coasta, ridicarea nivelului marilor si oceanelor va povoca si infiltrari de apa sarata in panzele freatice din zonele apropiate, precum si expansiunea apei sarate in terenurile agriclole din aproipierea zonelor de coasta cu un puternic impact nefast asupra ecosistemelor”. Daca la aceste catastrofe naturale adaugam activitatea alarmanta a vulcanilor care nu au mai erupt de catevea mii de ani, dezastrele ecologice provocate de catastrofele industriale, obtinem un tablou descurajant pentru mediul ambiant al viitorului. Gandirea pozitiva nu este suficienta pentru a schimba starea de fapt, cum meditatia, oricat de ar fi de intensa nu sudeaza doua oase fracturate.

Trebuie trecut urgent la un plan de actiuni sociale si individuale de respectare a climatului. In anii care vor veni, energiile pamantului nu vor mai fi prieteneoase cu cei care ameninta biodiversitatea! Umanitatea se confrunta deja cu efectele cancerului in care se afla!