Publicat in martie 4, 2012 de Oreste Teodorescu in Spiritualitate
 
 

Orfismul si pitagorismul


Misterele lui Orfeu sunt centrate pe mitul lui Zagreus, care, ca si Dionysos a fost sfartecat si inviat. Cosmogonia este profund inspirata de esoterismul egiptean si hindus. Noaptea zamisleste Oul lumii, ale carui jumatati sunt cerul si pamantul. Din unirea lor se naste Erosul plin de lumina, principiul primordial al vietii! Un loc aparte in initierea orfica il ocupa conceptul de mantuire. Trupul fizic reprezinta o temnita: „Oamenii se trag din titani, nascandu-se din cenusa acestor dusmani ai lui Dumnezeu, trasniti de Zeus insusi ca pedeapsa a crimelor facute; in consecinta, fiinta lor comporta un element rau, care este desemnat uneori ca pamantesc. Dar ea are si un element divin, sau ceresc deoarece titanii il devorasera pe fiul lui Zeus. Fara a admite formal notiunea de cadere sau de pacat originar, acest dualism reprezinta ideea unei pangariri imprimate speciei umane.” Prin initiere, abstinenta si dobandirea cunoasterii despre natura divina ascunsa in trupul uman, se poate ajunge la ruperea ciclului incarnarilor in scoala suferintei. Telul orfismului este dobandirea mantuirii ca eliberarea finala din ghearele ciclului viata-moarte! Inspirat de initierile orfice, Pitagora infiinteaza Ordinul Pitagoreic si impune „regula de aur a tacerii”, prin care adeptii invatau puterea imensa a cuvantului. In anumite ocazii, aspirantul acestui ordin initiatic, putea sa taca trei ani de zile pana sa se poata exprima in fata fratiilor sai. Pitagora impartea candidatii in doua categorii de adepti, impusese vegetarianismul ca o forma de respect pentru toate formele de viata cu sange, ca vehicol al energiilor superioare.Studiul de baza in Ordinul Pitagoreic sunt filosofia, studiul comparat al religiilor, matematiciile (in special aritmologia), dar si muzica, poezia ca expresii ale divinului in uman.