Pulsul omului si ritmurile universului

Stramosii nostri, mult mai evoluati si mai aproape de Adevar decat noi, foloseau studierea cerului si mai ales a boltei instelate atat in determinarea celor mai bune momente din agricultura, celebrarile sarbatorilor, cat si pentru navigatie. Omul a strabatut marile si oceanele, cu mult inaintea aparitiei sonarului, radarului, gps-ului. Astrologii si astronomii lumii vechi au desenat harti unde au punctat rasaritul si apusul soarelui, aparitia constelatiilor, in diferite momente ale anului, observand o regularitate in miscarea planetelor si a Pamantului, putand astfel prezice, cu exactitate matematica,de la anotimpuri pana la necesitati sociale. Menhirele si dolmenele de la Sarmisegetuza, Stonehenge, ruinele antice din Oaxaca pana la Monte Alban sunt aliniate cu diferite corpuri ceresti si cu ciclurile solare si lunare. Astfel, astrologia permitea stabilirea legaturilor individuale cu ritmurile universului.

Putem intelege mai bine astrologia daca ne imaginam ca in momentul intruparii, fiecare dintre noi are o harta exacta a pozitiei Soarelui, Lunii si a diferitelor planete, la ora, ziua, luna si anul nasterii.  Astrograma foloseste conceptul ascendentului, care este semnul ce se inalta deasupra orizontului, in momentul nasterii si defineste felul in care nativul este perceput din exterior, trasaturile personale, necesitatile si calitatile fizice si descendentului care reprezinta modul de canalizare a energiilor, parteneriate, relatii. Din aceasta harta nativa planetele raspund la intrebarea ce, semnele zodiacale, la intrebarea cum iar casele reprezinta acel unde al astrologiei.