Puterea de la conspiratie la crima II

Un alt moment important pentru schimbarea paradigmei politice a Romei, se petrece in anul 70 i.Hr, cand steaua celui mai ilustru general, Iulius Caesar incepe sa urce, in timp ce Roma se confrunta cu un teribil razboi civil, fiind napadita de haos social, criza economica. Explicatia este simpla si tine de morbul coruptiei, care nu ne iarta pe niciunul. Autoritate romana se intindea din Spania pana in Africa si din Grecia spre Alpi, insa nucleul politico-administrativo-militar era concentrate in mainile unor familii de patriceni, care, de secole isi aparau privilegiile si confortul, opunandu-se reformelor atat de necesare revenirii pe lina de plutire. Saracia si mizeria impingeau populatia rurala sa “atace” orasele in cautarea unui trai mai bun, fapt ce a condus la diminuarea proviziilor de hrana. Un alt factor agravant a fost inechitatea sistemului de guvernare si mai ales  de impozitare. Pe acest fundal apocaliptic, isi face aparitia reformatorul Caesar. Respectat si iubit de legiunile pe care le-a condus spre victorie si admirat de popor pentru ideile sale generoase si chiar democratice asupra puterii, dar si pentru serbarile si jocurile populare pe care le sponsoriza generos, Caesar incepe un proiect de schimbare a constitutiei care-i limita puterile politice.

Patricenii, organizati in optimi, temandu-se de ascensiunea fulminanta a unui general iubit de armata si popor, se aliaza cu dusmanul sau de moarte, Pompei cel Mare. In anul 48 i.Hr armatele lui Caesar le inving pe cele ale lui Pompei, dar moartea celui din urma, nu a survenit in lupta, ci printr-o oculta si murdara crima. Fugit in Egipt pentru a scapa de mania lui Caesar, Pompei a devenit victima unui interes politic, al faraonului. Dorind sa castige gratia Caesarului, faraonul il impiedica pe Pompei sa intre in port cu nava sa, si-l invita pe tarm intr-o barca, la vaslele careia se aflau doi romani. Pana la mal, cei doi l-au injunghiat pe Pompei, dupa care l-au decapitat…

-va urma-