Puterea de la conspiratie la crima III

Ramas fara dusmanul de temut, Caesar isi anihileaza repede opozantii si se proclama dictator la Roma. Trebuie mentionat ca, fata de dictatura moderna, latinii confereau acestei functii politice, inscrise in constitutie, o perioada determinata, iar ea devenea activa oridecate ori sistemul roman era vulnerabil si corupt. Numai ca Iulius Caesar, nu a avut nici o dorinta sa intareasca Republica, asa cum sperasera senatorii, ci sa impuna un alt model politico-militaro-administrativ. Pentru asta, a marit numarul senatorilor, cu oameni dedicati proiectelor sale, a manipulat intrunirile oficiale, a impus reforme civile si economice, si a readus siguranta Romei.

Evident, ca jocul de putere are cel putin doua tabere antagonice. In cazul lui Caesar, dusmanii erau patricenii. Mirosind planul de acapararea absoluta a puterii, optimile au inceput sa unelteasca in vederea slabirii autoritatii dictatorului. Motivul principal era dorinta acestuia de a se proclama rege, fapt detestat de republicanii romani, intrucat isi aminteau de pleiada de tirani, care fusesera alungati de pe tron in secolul VI i.Hr.

Intotdeauna Puterea corupe, iar Caesar nu a fost ocolit de demonii cultului personalitatii si grandomaniei, incepand sa primeasca onoruri fara precedent, ca acela de a fi primit ca nume de familie: Imperator, de a fi inaugurat numeroase statui publice care-l infatisau in ipostaze glorioase. Mai mult decat atat, i s-au inclintat temple, s-a batut moneda cu efigia sa, fapt intalnit doar la regii greci, ironizati si chiar dezavuati de romani. Caesar a permis provinciilor orientale sa-l venereza ca pe un zeu si l-a numit successor pe nepotul sau Octavian. De aici si de atunci, a aparut in politica termenul de nepotism…

-va urma-