Puterea Numelui
„Si Domnul Dumnezeu, care facuse din pamant toate fiarele campului si toate pasarile cerului, le-a adus la Adam, ca sa vada cum le va numi;asa ca toate fiintele vii sa se numeasca, precum le va numi Adam. Si a pus Adam nume tuturor animalelor si tuturor pasarilor cerului si tuturor fiarelor salbatice„(Facerea 2/19,20)
Observam de aici puterea magica a numelui. A numi ceva inseamna a materializa, de aceea numele ingerilor cazuti, ale duhurilor spurcate si ale necuratului nu se pronunta.
Odata cu caderea omului s-a stricat si ordinea ingereasca a naturii, caci omului i-a fost dat sa sfinteasca locul prin lucrarea Binelui sau sa-l intunece cu puterea Raului. Cand ne vom fi trezit din cadere, intreaga Natura se va mantui, iar „Mielul se va odihni in bratele Leului„.
In goana lor dupa himera cunoasterii, oamenii din vechime au numit lucrurile rele, de aceea a existat Potopul, din aceasta cauza s-a darmat Turnul Babel, ca amintire a momentului cand oamenii si-au pierdut limba comuna a sufletului si au inceput sa vorbeasca cu mintile si cu limble de carne.
Hristos, Mantuitorul Lumii a venit sa ne aduca Numele cel Bun.
„Fericiti facatorii de Pace, caci ei fiii lui Dumnezeu se vor Numi!”
