Publicat in ianuarie 31, 2014 de Oreste Teodorescu in Spiritualitate
 
 

Rugaciunile cele vechi si noutea lor binecuvantatoare

mare_rugaciune
mare_rugaciune

Intr-o lume, din ce in ce mai prozaica si mai coplesita de propriile neasjunsuri si nevoi spirituale, cred ca ne prinde bine, sa citim, cu sufletul, aceste randuri din Evanghelia Eseniana:

Sa ridici ochii la ceruri, cand toti oamenii privesc in pamant, nu este usor. Sa adori ingerii Luminii, cand toti oamenii adora faima si bogatiile, nu este usor. Dar cel mai dificil lucru dintre toate este de a gandi cum gandesc ingerii si de a actiona ca ingerii. Dupa cum fiul mosteneste pamantul de la tatal sau,tot asa noi am mostenit Pamantul Sfant de la parintii nostri.Acest taram nu este un camp de lucrat, ci un loc in sufletul noastru unde noi putem construi Templul nostru Sfant. Dar chiar si un templu trebuie construit piatra cu piatra, tot asa va voi da pietrele necesare, pentru a ridica acest Templu Sfant pe care noi l-am mostenit de la Parintii nostrii si de la Parintii Parintilor nostri.”

Foarte revelatorie este si marturia lui Toth, din mistica vechilor egipteni, caci doar lepadandu-ne de patimile omenesti, putem cunoaste, Binecuvantarea lui Dumnezeu:

Rautatea din mine a fost distrusa;ucisa a fost ura din mine. Sters este pacatul ce mi-a apartinut.Merg pe calea ce o cunosc, catre insula dreptatii.Ajung in taramul orizontului ceresc, trec prin sfanta poarta.O, zei ce imi veniti in cale! Intindeti-va bratele spre mine! Am devenit un zeu in rand cu voi.Am vindecat ochiul Soarelui dupa ce fusese ranit in ziua luptei, de catre cei doi adversari.

Este important sa nu uitam de cuvintele vii ale parintelui Boca:

„Prezentul este locul de intalnire al viitorului cu trecutul!”