Sabia lui Hristos, sangele ingeresc si razboiul patimilor

 Cea mai mare ispitire a noastra este sa ramanem oameni. De aceea ne vine atat de greu sa intelegem esenta tuturor religiilor revelate, pentru ca ne imbie intr-o cu totul alta lume, acolo unde sufletele sunt perfecte. Raiul nu este altceva decat lumea ingerilor de lumina, iar iadul, imperiul ingerilor cazuti, vrajmasi ai luminii si ai omului. Lumea noastra intrupata este polarizata : „cat bine, atata rau, ca omul sa poata alege in fiecare clipa a vietii sale, pe cine slujeste„( Parintele Cleopa).

Pai, daca ne consideram, cu smerenie,buni slujitori ai cuvanului lui Iisus Hristos si ne revendicam esenta credintei noastre direct din invataturile Sfantului Apostol Andrei,  sa depasim atunci, aceasta criza spirituala cu un zambet linistit pe chip. Sa nu-i uitam pe primii martiri ai crestinismului aruncati de autoritatile romane, in arenele cu lei, care si-au intampinat soarta calmi si impacati. Teama, ingrijorarile, angoasele sunt hulele si ofensele pe care le aducem divinitatii din prea putina noastra nadejde.

Fara falsa piosenie, ci intelegand ca suntem scanteie din Focul Universal, copiii ai Spiritului si ai Luminii, sa ne reamintim cuvintele Mantuitorului din Matei (6:19-21):

„Nu va adunati comori pe pamant, unde molia si rugina le strica si unde furii le sapa si le fura. Ci adunati-va comori in cer, unde nici molia, nici rugina nu le strica, unde furii nu le sapa si nu le fura.Caci unde este comoara ta, acola va fi si inima ta!” Si iata, cum Logosul Sfant ne invata cum sa dobandim adevarata bogatie. In aceasta pura si sfanta lumina, putem intelege mai bine de ce ii este mai usor unei camile sa intre prin gaura acului, decat bogatuloui in Imparatia lui Dumnezeu.

Bun, vor replica niste oameni de buna credinta speriati de spectrul saraciei si al foamei care trag aceasta funebra trasura a crizei, cu ce ne vom descurca? Si ca sa nu ii fie foarte greu, bunului crestin i se arata solutia tot in Matei (6: 26-28): „Priviti pasarile cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna in jitnite, si Tatal vostru Cel ceresc la hraneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai presus decat ele. Si cine dintre voi, ingrijindu-se poate sa adauge staturii sale un cot? Iar de imbracaminte de ce va ingrijiti? Luati seama la crinii campuluii cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc”.

Oare cat timp va mai trece pana cand vom intelege ca adunam in fiecare generatie ceea ce am semanat. Pana cand vocile proroocilor si sfintilor se vor auzi doar in pustie? Nu exista criza materiala ci doar morala, etica si spirituala…a spus-o si Marlaux

Eu cred ca anul 2013 ne va fi revelator in ceea ce priveste ciocnirea lumilor interioare cu realitatea exterioara, cu alte cuvinte, ne vom confrunta mult mai repede cu tot ceea ce vom genera cu gandul, cu vorba si cu fapta…