Publicat in ianuarie 11, 2014 de Oreste Teodorescu in Blog
 
 

Sclavagismul modern: Cum arata OMUL NOU in viziunea corporatista

Business_060(0).jpg
Business_060(0).jpg

Cele mai sinistre curente de gandire, care au transformat omul, dintr-o fiinta spirituala si universala, intr-un animal de povara, cel putin in epoca moderna sunt: nazismul, comunismul si corporatismul. Neintrand in amanuntele ocultismului satanic care sta la baza coruperii firii noastre angelice, am sa incerc sa fac un  portret robot al sclavului modern, mandru de costumul/taiorul, cravata, salariul si de ratele lui fixe la banca. Intre comunism si corporatism exista o singura mare diferenta. In prima lui etapa, comunismul a fost romantic…

Imaginea de sine:

Intotdeauna imbracat corect, cu un zambet inghetat pe buze, preocupat, important, tot timpul grabit, n-are timp de pierdut in discutii banale caci este permanent prins in tot felul de “proiecte”. Nu prea are timp sa doarma, ajunge acasa obosit si taciturn, are o amanta/amant, printre colegele/colegii la fel de workoholici, vorbeste si gandeste in clisee si se infierbanta, ca un sectar daca ii pui la indoiala patronatul sau daca nu-l divinizezi pe boss, ala cu casa mare, masini de lux, yahturi, trabuce si restul de nimicuri care fac un prost sa se creada important. Cea mai enervanta intrebare pe care poti sa i-o pui unui corporatist este: pentru ce munceste si la ce-i mai folosesc banii daca oricum nu gaseste nici 5 minute pe saptamana sa se bucure de ei?

Universul aspirational

Sa devina important, sa fie bagat in seama, si pentru asta ii trebuie o functie cat mai aproape de varful piramidei, sa detina toate gadgeturile de gen: ultimul tip de telefon/tableta/smartphone, o masina buna, de peste 20.000 euro, un apartament intr-un cartier de fite si pentru asta e in stare sa se indatoreze pana peste cap, sporind, in acelasi timp, avutiile bancilor de la care se imprumuta si ale companiilor multinationale de la care cumpara. Desi nu are timp de auto cunoastere si dezvoltare personala, intrucat munceste intre 12-14 ore pe zi, totusi simte o nevoie maladiva de a ajunge si el „cineva”, sa il respecte lumea, sa i se ceara parerea, iar dresorii care il fac sa se simta atat de important obtin totul  de la el.

Implicarea in societate si viziunea lui  politica?

Nu este la curent si nu intelege absolut nimic din jocul politic, priveste certurile intre partide si politicieni ca pe un fel de meciuri, de parca ar fi suporterul uneia dintre echipe, nu-si pune niciodata intrebarea cati bani a castigat el de pe urma a ceea ce a facut cutare ministru sau ce profit poate scoate din discursul unui deputat in Parlament ori la pupitrul unui talk-show.

Concluzie:

Realitatea este, ca sclavul modern corporatist, nu va fi niciodata bogat sau liber. Inlantuit de credite pe 20 de ani, dependent de disponibilitatea sefilor de-al promova ierarhic, trepanat si indoctrinat, zilnic si prin metode de persuaiune profesioniste, el va produce maximum de profit pentru boss.Singura constanta a corportaistului este munca. Iluzionat si egocentric, corporatistul isi ruineaza viata personala, viata de familie, se indeparteaza atat de tare de latura lui spirituala, incat va plonja, pe nesimtite intr-o viata  jalnica, inglodat in credite si datorii, fara timp sa respire,investind  in viitor sacrificand prezentul.