0
Publicat in ianuarie 16, 2011 de Oreste Teodorescu in Ezoterism
 
 

Societatile initiatice in epoca primitiva


Initierea comuna tuturor membrilor tribului.

 

Riturile de trecere marcheaza mutatia brusca de la copilarie la varsta adulta. Tinerii sunt supusi unor ceremonii publice marcate de dramatism (tatuaje, mutilari ritualice,etc.) survenite dupa un post alimentar sever. Nauciti si speriati, aflati intr-o stare aproape hipnotica, tinerii primesc credintele fundamenatle ale tribului. Dupa initierea brutala, ei sunt apoi primiti cu bucurie in randul adultilor si primesc privilegiile omului matur. In unele triburi ei chiar participa la prima noapte de dragoste, fumeaza plante halucinogene si isi intemiaza propria familie.

Initierea secreta

 

Exista confrerii ale vrajitorilor si vracilor care dobandesc cunoasterea magica a fenomenelor naturale si supranaturale, prin riualuri secrete, in care samanul isi alege un discipol pe care il initiaza prin ceremonii adeseori sangeroase si pline de incercari psiho-fizice.

Societatile initiatice in antichitate

Religia egipteana, caracter profund esoteric

In Egiptul antic templul avea o functie deosebita fata de ulterioarele lacase de cult. Cei care nu faceau parte din sacerdotiu nu aveau acces in sanctuarul zeului sau al zeitei, spatiu destinat exclusiv preotilor. Multimea putea patrunde pentru a lasa ofrande divinitatilor doar in hipostila, curtea coloanelor. Incaperea urmatoare, sanctuarul era un spatiu destinat doar colegiilor sacerdotale, singurele depozitare ale simbolurilor, doctrinelor si riturilor. Aici se desfasura un ritual de initiere a preotului in mistere, pornind de la un mit central: Osiris, ale carui moarte si inviere simbolizau cadenta si ritmul anotimpurilor. Osiris, are un caracter bivalent, este zeu, dar si om, iar sotia care era intr-un mod simbolic si sora sa, Isis reprezenta zeita cu toate aspectele feminine din natura si univers. Dusmanul unitatii primordiale dintre Osiris si Isis, cuplu primordial asemenea lui Adam si Eva, este Seth, tot un membru al familiei. Sacrificiul pe care Osiris il face consimtind sa fie rupt in bucati de catre Seth il glorifica pe om transformandu-l in zeu (adica dobandeste accesul unei cunoasteri extinse, stapanind misterele si supunand fortele dinamice) Isis prin capacitatile ei magice il invie pe Osiris simbolizand trinitatea primordiala a fiintei. Viata-Moarte-Renastere. Initiatul invata ca dupa moarte omul putea deveni un alt Osiris dobandind viata vesnica. Insa el nu trebuia sa astepte moartea naturala, ci intrand in procesul initierii el experimenta o „moarte” simbolica ucigand in el patima umana si trezindu-si esenta divina. A muri pentru a renaste, aceasta este lectia lui Osiris. Initierea suprema in marile mistere era dobandirea cunoasterii zeului-mintii universale Hermes Mercurius Trismegistus, care il invata pe candidat ca in el se afla scanteia Divina, ascunsa de patimile umane intretinute de Seth. Odata dobandita cunoasterea adevarului care ne uneste pe toti intr-o mare fraternitate sub acelasi cer si pe acelasi pamant, initiatului ii revenea misiunea de a armoniza existenta individului cu sursa, a poporului cu legea si a umanitatii cu Providenta.

Fratia alba a esenienilor

 

Societate initiatica ermetica, fratia eseniana invaluita intr-o discretie absoluta pretindea candidatului o viata desavrasita, prin care sa-l celebreze pe Dumnezeu. Atributele unui esenian erau iubirea, pacea, armoniea si intelegerea tuturor formelor de viata. Modelul existential deosebit de auster in care postul era permanent pleda pentru o deschidere spirituala si culturala universale, spre deosebire de forma rigida si exclusivista a iudeilor. Dupa initiere, fratii invatau ca daca Cerul este lumea principiilor inalte care au generat toate formele existentiale, Pamantul este maica grijulie care hraneste si intretine viata din aceasta dimensiune. Si aici se intalnesc cele doua principii constitutive, purtand numele de Tatal ceresc si Maica Pamanteana. Omul este copilul chemat sa celebreze viata si sa lupte cu patimile care au dus la caderea adamica. Pentru esenieni dezideratul suprem era constructia unei lumi a pacii, libertatii si fraternitatii. (Din Evanghelia Eseniana, descoperita printre manuscrisele de la Marea Moarta reiese ca mantuitorul Iisus Hristos din Nazareth avea cunostiintele initiatice ale grupului).

Cultul lui Dyonisos

Se intalneste in aproximativ toate zonele elenistice fiind celebrat in asociatii secrete prin ritualurin exaltate. Initiatii invatau ca tot ce se naste, moare si renaste, astfel inacat ei sarbatoreau reinvierea formelor de viata de la natura la om. Prin betii colective, orgii sexuale, chiar sacrificii sangeroase, adeptii cultului celebrau impreunarea energiilor masculin-feminine in urma careia se nastea si renastea viata. Societatile se numeau thiase, iar secretele erau pastrate doar penru cei capabil sa inteleaga relatia dintre macro si micro cosmos. Zeii participau alaturi de oameni la constructia lumii. Unul dintre atribute era bucuria manifestata in toate practicile.

Misterele Eleusine

Aveau un caracter oficial si erau consacrate uniunii dintre Cer si Pamant prin casatoria mistica dintre Zeus si zeita Demetra. Initierea se facea prin montarea unor spectacole grandioase incarcate de simbolism. Natura se regenera ciclic din aceasta impreunare. Existau doua categorii de mistere: mici si mari, iar accesul era progresiv, astfel initiatii erau numiti mistii si epoptii.

Orfismul si pitagorismul

Misterele lui Orfeu sunt centrate pe mitul lui Zagreus, care, ca si Dionysos a fost sfartecat si inviat. Cosmogonia este profund inspirata de esoterismul egiptean si hindus. Noaptea zamisleste Oul lumii, ale carui jumatati sunt cerul si pamantul. Din unirea lor se naste Erosul plin de lumina, principiul primordial al vietii! Un loc aparte in initierea orfica il ocupa conceptul de mantuire. Trupul fizic reprezinta o temnita: „Oamenii se trag din titani, nascandu-se din cenusa acestor dusmani ai lui Dumnezeu, trasniti de Zeus insusi ca pedeapsa a crimelor facute; in consecinta, fiinta lor comporta un element rau, acre este desemnat uneori ca pamantesc. Dar ea are si un element divin, sau ceresc deoarece titanii il devorasera pe fiul lui Zeus. Fara a admite formal notiunea de cadere sau de pacat originar, acest dualism reprezinta ideea unei pangariri imprimate speciei umane.” Prin initiere, abstinenta si dobandirea cunoasterii despre natura divina ascunsa in trupul uman, s epoate ajunge la ruperea ciclului incarnarilor in scoala suferintei. Telul orfismului este dobandirea mantuirii ca eliberarea finala din ghearele ciclului viata-moarte! Inspirat de initierile orfice, Pitagora infiinteaza Ordinul Pitagoreic si impune „regula de aur a tacerii”, prin care adeptii invatau puterea imensa a cuvantului. In anumite ocazii, aspirantul acestui ordin initiatic, putea sa taca trei ani de zile pana sa se poata exprima in fata fratiilor sai. Pitagora impartea candidatii in doua categorii de adepti, impusese vegetarianismul ca o forma de respect pentru toate formele de viata cu sange, ca vehicol al energiilor superioare.Studiul de baza in Ordinul Pitagoreic sunt filosofia, studiul comparat al religiilor, matematiciile (in special aritmologia), dar si muzica, poezia ca expresii ale divinului in uman.

Initierea in Imperiul Roman

Primele patru secole de crestinism oficializat in imperiu sunt pline de framanatri si cautari spirituale. Cele doua centre puternice din care se nasc si se contureaza diferite scoli si doctrine esoterice sunt Alexandria si Roma. Religia romana, destul de formalista si concentrata, mai ales in aspectul social si moral al individului devenise nesatisfacatoare pentru cei care cautatu in om o esenta divina. Prin Alexandria, patrund in imperiu culte pagane, orientale: misterele lui Dionysos, Hecate, Cybelei, Serapis, dar mai ales ale lui Isis. Cultul zeitei egiptene va dainui in paralel cu noua religie oficiala a imperiului imprumutandu-i acesteia principii doctrinare importante. De la Plutarh si Apuleius putem patrunde in misterul armoniei, dar si al dihotomiei intre plan si materie, intre spiritul initial si transformarile umane: „ Vejminetele lui Isis sunt vopsite in tot felul de culori pestrite, deoarece se intinde asupra materieicare ia toate formele si sufera tot felul de vicisitudini, de vreme ce este capabila sa devina lumina, bezna, zi, noapte, foc, apa, viata, moarte, inceput si sfarsit.Dar roba lui Osiris nu prezinta nici umbra, nici varietate; ea nu are decat o singura culoare pura-cea a luminii.”Intreaga dezbatere a esoterismului antic, mostenit si preluat, pana astazi incepe de la inscriptia de pe templul lui Isis din Sais: „Sunt cea ce a fost, este sau va fi si nici un muritor nu mi-a ridicat inca valul!”
Roma incepea sa fie penetrata de societatile initiatice grecesti. Apollonius din Tyana, initiat al Ordinului Pitagoreic dezvolta un sistem de elevare spirituala a adeptului prin stiintele secrete: teurgie, ocultism, alchimie, filosofie religioasa. Dupa parcurgerea unor trepte initiatice in care candidatul invata sa comunice cu lumile invizibile si sa inteleaga esenta divina a tot ce exista si nu exista, se ajungea la starea de gratie prin care fatalitatea legilor fizice era invinsa de puterea fara margini a unirii dintre om si Dumnezeu! Pana la inceputul prigonirii ereticilor, pas premergator inchizitiei, in imperiul roman isi gasisera locul cateva curente care aveau sa formeze marea scoala gnostica, eminamente initiatica. Din Persia, Egipt, Grecia, Palestina, apar elemente sincretice care i-au convins pe gnostici ca exista o traditie neintrerupta a descoperirii divinului in uman prin initiere.

Mithra

Religie eminamente solara, adusa in imperiu de catre legionari din Iran, cultul lui Mithra a fost rivalul crestinismului impus de Constantin. Initierea se facea in grote, sanctuare naturale sau artificiale, adeptii aveau semne particulare de recunoastere si se asezau piramidal in sapte grade de dezvoltare:

corb (corax)
ocult (cryptus)
soldat (miles)
leu (leo)
perseu (perseus)
curierul Soarelui (hielodromus)
parinte (pater)

Femeile nu puteau fi initiate, iar probele la care erau supusi adeptii erau foarte severe atat fizic cat mai ales psiho-emeotional. Rugaciunea pe care neofitul i-o adresa lui Mithra era: „Slava tie Doamne, stapan al apei, slava tie, suveran al pamantului, slava tie, print al spiritului! Doamne care te-ai intors la viata, intru in aceasta exaltare si in ea mor, nascut la nasterea care da viata, sunt eliberat in moarte si intru pe calea poruncita de tine, dupa legea pe care ai stabilit-o si dupa sacramentul pe care l-ai instituit. „

Gnoza si maniheismul

Spre deosebire de indemnul la credinta oarba dat enoriasilor de catre Biserica oficiala a Romei, gnosticii puneau cunoasterea ratiunii lui Dumnezeu in lume ca singura cale spre mantuire. Neomogeni, gnosticii isi construisera teosofia pe intelesurile tainice, adresate initiatilor, sau mai degraba iluminatilor din textele Evanghelieie Sf. Ioan, epistolele apostolului Pavel, din Apocalispa tradusa in latina ca Revelatio! Gnosticii credeau ca invataturile lui Iisus Hrsitos nu sunt intelese in adevarata lor natura Dumnezeiasca de catre preotii oficiali ai Romei, credeau in rolul de prim apostol al Marieie Magdalena, bazandu-se pe cultul pagan al constructieie templului din zeu si zeita, masculin si feminin, zi si noapte. Pornind de la fraza :”Eu nu am venit sa stric legea ci s-o implinesc”, unii gnostici nu intelegeau de ce cresinismul roman refuza rolul femeii in dezvoltarea spirituala a fiintei umane. Ei celebrau unirea sacra intre principiul masculin si feminin, iar influentele eseniene venite din iudeea cucerita de romani ii invatatsera ca toleranta, iubirea aproapelui, spiritul de sacrificiu, universalitatea principiului Binelui sunt caile mantuirii. Gnosticii credeau ca Iisus Hristos este principiul unitatii si renasterii omului din pacatul originar. „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata” sau „Eu sunt Inceputul si sfarsitul. Alfa si Omega!” sunt frazele care ii convinsesera pe gnostici, ca in Principiu toata umanitatea il contine in esenta pe Fiul lui Dumnezeu! Apropo, de unele trepte initiatice, Valentin impartea oamenii in :
hilici ( materialisti care sunt robii iluziei si sclavii propriilor vicii)
psihici ( oameni care se apropie de Lumea Initiala prin faptele bune)
pneumatici sau gnostici (cei care cunosc sursa luminii vietii si inteleg pe deplin Logosul lui Dumnezeu, verbul in actiune!)
O alta particularitate a credintelor gnostice era pozitionarea entitatilor ostile evolutiei umane catre Principiul Creator, si chiar existenta unui Demiurg rau. Iisus Hristos spunea: „Regatul meu nu este din lumea aceasta!” sau „ Il vad pe stapanitorul acestei lumi apropiindu-se”; ori „Nu poti sluji la doi stapani!”
Initiatii aveau semne de recunoastere, foloseau simboluri in exprimarea ideilor. (diagramele, gemele, figuri schematizate, personaje simbolice, de ex. O figura cu cap de cocos, cu bust si brate de om su cu picioare in forma de serpi, care tine un scut intr-o mana si un bici in cealalta, sau uroborus, sarpele care isi devoreaza coada, un barbat si o femeie, soarele si luna, etc…).
Gnosticismul a nascut, chiar o forma de religie inspirata de reformistul iranian Mani. Maniheismul se extinde rapid in occident, in orient, pana in China si Turkestan. Desi devenita o religie cu caracter universal, maniheismul se comporta ca o societate initiatica, iar adeptii se imparteau in doua categorii:

1.auditorii, sau catehumenii.
2. alesii.

Impartirea intre simpli credinciosi si puri va fi preluata mai tarziu de catre alte directii ostile catolicismului roman, ca bogumilii si catarii.

Esoterismul islamic

Coranul, inca de la aparitia sa a impartit lumea musulmana in cel putin trei mari categorii: misticii, ereticii si ortodoxii. Primul grup de exegeti ai revelatiilor lui Mohamed, sufistii, au dezvoltat societati secrete, bazate pe trepte ale initierii, prin intelegerea profunda a perceptelor sutrelor din Coran. Grupati, cu precadere , in Africa de Nord. Maestrul absolut este seicul, care isi are sediul, de obicei pe langa mormantul intemeietorului ordinului. El ii calauzeste pe mokademi, care pleaca prin lume pentru a duce initierea (uerdi), tututror care simt in ei chemarea lui Allah. Unul dintre scopurile grupurilor de sufisti este: „ Afiliatii trebuie sa se straduiasca sa respecte tarika-calea care ii duce, pe etape, la perfectiune, gratie regulilor, practicilor, formulelor si semnelor specifice fiecarei congregatii.” Initiatii constituie Ahl-es-Seleselat (clanul lantului). Prima veriga este arhanghelul Gabriel, acelasi care i-a revelat profetului stiinta adevarului, a doua veriga este fondatorul ordinului, continuind cu toti conducatorii pana in ziua de azi. Uneori, congregatiile pot primi cunoasterea directa a lantului traditiei in urma revelatiei directe a lui Sidi-el-Kadir, profetul Ilie, care asemenea lui Idris (Enoh) a ajuns nemuritor! O alta grupare initiatica are un caracter eretic, fiind infiintata in urma unei schizme. In 863, iranianul Abdalah, fiul lui Maimun, pune in Siria bazele doctrinare ale ismailenilor. Ei adauga fata de Coran, un al saptelea profet al cuvantului: Adam, Noe, Abraham, Moise, Iisus, Mahomed si Ismail, fiul lui Jafar, „stapanul timpului”, sau „capetenia vremurilor”.Initierea se intinde de-alungul a sapte grade succesive ( sau chiar noua la alte grupari ismaelite). Nucleul de forta al ismaelitilor se afla si azi in Pakistan, unde Agha Khan detine puterea spiritului si a timpului.Din acest trunchi s-au nascut ulterior trei directii initiatice foarte influente in intreaga lume musulmana si nu numai.
Asasinii. Numiti initial assacini (paznici ai pamantului sfant) si nu, hashishini (consumatori de hasis), cum eronat au mai fost studiati. Intemeietorul acestui ordin initiatic legendar a fost persanul Hassan-ben-Sabbah, care se considera ultimul imam al ismailenilor de la Rasarit. Cunoascut ca Batranul de pe Munte, acesta a reusit sa impuna in Iran si Siria ordine ale asasinilor foarte puternice structurata ierarhic pe palierul a sapte grade. Esoterismul lor se baza pe unitatea lumii pamantesti cu lumea divina si atribuiau suveranitatii efemere sprijinul guvernatorilor ceresti, in frunte cu mediatorul sfant, Arhanghelul Gabriel, cel care l-a initiat pe Mahomed, transformandu-l in profetul coranului.
Druzii. Ramura ismaeleana initiata de catre egipteanul Hakem si iranianul Hamza aveau ca punct de pornire in elevarea lor interioara, „Cartea Intelepciunii” (Kitab-al- Hikmet): „ Dumnezeu este unul; El s-a aratat oamenilor in diferite randuri intrupandu-se in diferite cicluri evolutive ale pamantului”.Conform credintelor lor, ultima aparitie a Domnului a fost in persoana lui Hakem Biamr Allah, care nu a murit niciodata ci a disparut tocmai pentru a pune la incercarea credinta adeptilor sai si se va intoarce in toata Gloria pentru a conduce Regatul lui Dumnezeu pe intreg pamantul. Numarul oamenilor este mereu acelasi, ceea ce inseamna ca sufletele se incarneaza de-a lungul existentelor temporale pentru a urca sau cobori in incercarea de a se desavarsi asemeni Creatorului. Druzii se impart in:
Jakilii ( razboinicii)
Akilii (cei vechi), singurii acceptati sa desluseasca marile mistere. Pentru a ajunge akil, candidatul trebuia sa reziste tentatiei unei mese copioasa, sa nu bea apa, dupa trei zile petrecute in desert, si sa poata rezista o noapte intraga farmecelor unei cadane. Doar asa isi putea dovedi taria spiritului care invinge ori ce patima omeneasca.
Ansariehii, sau nosairisii numiti uneori si alauiti si-au concentrat gruparea in muntii Libanului. Credinciosi unui singur Dumnezeu ei ii initiau pe adepti in mistere invatandu-i ca Allah s-a intrupat de sapte ori in persoanele: Abel, Seth, Iosif, Joshua, Asaf, Simon (Cefas) si Ali. Tributari credintei in reincarnare, ei spuneau ca spiritele cele mai elevate ajung stelele si sorii. Dumnezeu se ascunde in imparatia Luminii, dar isi dezvaluie intentile cu ajutorul vinului, pe care ansariehii il considerau „slujitorul luminii”.