Stramosii ne-au daruit Arta Vindecarii
Petru Culianu, discipolul lui M. Eliade, si un reputabil esoterist roman, asasinat intr-o universitate din SUA, inainte de 1989, scria in Calatorie in Lumea de Dincolo: “baza din care se cristalizeaza toate sistemele religioase, este shamanismul primordial, intalnit la toate popoarele de pamant…”
Istoricii si exegetii sunt, aproape unanim, de acord ca tracii, dar cu precadere geto-dacii cunosteau perfect arta vindecarii. Descoperirile arheologice au scos la iveala, cateva statuete din lut, datand din secolul al IX-lea, inainte de Hristos, care infatisau barbati si femei, strabatute de meridiane energetice si intepaturi de ac, care se potrivesc 1:1 cu sistemul medicinii traditionale chineze, precum si sapte orificii situate in dreptul chakrelor atat de familiare in Asia. Statuetele se gasesc la Muzeul National de Istorie a Romaniei, precum si la Muzeul Taranului Roman, si sunt cu adevarat surprinzatoare.
Asa cum indienii denumesc traseele bioenergetice, proiectate de care Demiurg la suprafata corpului, nadi, iar chinezii, meridiane, in medicina noastra populare se numesc rauri, demonstrand foarte clar, ca stramosii nostrii, utilizau acupunctura. Daca adugam si studiile care incearca sa demonstreze ca leaganul civilizatiei actuale este in Carpati si ca de aici a inceput migratia catre Asia, putem intelege de ce referirile la medicina energetica sunt mai vechi decat consemnarile ei in traditia hindusa sau chineza. In acest sens, istoricul american William Schiller, in Unde s-a nascut istoria, scrie: ” civilizatia s-a nascut acum 13-15 mii de ani, acolo unde traieste azi poporul roman, raspandindu-se, apoi, spre rasarit si apus”. Si inca o ciudatenie…in regiunea indiana Bihar, atat de apropiata ca denumire cu al nostru Bihor, se vorbeste o limba foarte asemanatoare. Referitor, la toate acestea, ocultista Vanga, celebra bulgaroaica, care a uimit intreaga lume cu profetiile sale, spunea despre tratamentul tracilor ca ar contine ace din argila arsa si nu metalice, care se incingeau pe jar si erau infipte usor in locul in care se aduna sau lipsea energia vitala.
