Publicat in ianuarie 16, 2014 de Oreste Teodorescu in Psihotronica
 
 

„Televiziunea ca drog si agentul de influenta ca dealer”

computerHead
computerHead

Specialistii in psihotronica, printre care si Herbert Krugman, au postulat urmatoarea teorie: „Dependentii de televiziune au o activitate a emisferei drepte, de doua ori mai intensa decat cei care urmaresc ocazional anumite programe.” Totul porneste de la axioma ca noi percepem si gandim in imagini, nu putem face diferenta intre fictiune si realitate, intrucat la nivel neuronal, imaginatia ne poarta  foarte subtil de la constient, pana la inconstient. Krugman spune ca manipularea vizeaza tocmai filtru dintre cele doua, si anume: subconstientul.

Publicului captiv fluxului de informatii media i se estompeaza facultatile emisferei stangi producand o anomalie neurologica. „Fluxul din stanga catre dreapta produce o crestere a ceea ce este drogul natural al corpului: endorfinele, care includ beta-endorfine si anchefaline. Endorfinele sunt identice din punct de vedere al structuri, cu opiul si derivatele lui (morfina, codeina, heroina, etc.). Activitatile care elibereaza endorfine (numite si peptide de tip opiu) sunt uzual formate de comportament (rar le numim dependenta).  Narcoticele externe actioneaza asupra acelorasi receptori (receptorii opioizi) ca si endorfinele, de aceea este o diferenta nesemnificativa intre cele doua tipuri„, conchide un alt mare specialist in manipulare, Carol Monroe in cartea: „Television as a drug dealer and agents of influence that.”

America is the television land” , iar specilistii domeniului fac experimente si studii pe largi categorii de audienta, inca din anii ’60. S-a constata ca daca un dependent de televizor, intrerupe brusc alimentarea cu informatii, resimte acut intrarea intr-un soi de sevraj. Am gasit pe siteul: www.badpolitics.ro un citat dintr-un articol al ziarului Eastern Province Herald, din Africa de Sud in care este descris un asemenea experiment, in care oameni din diferite medii s-au oferit ca voluntari sa-si inchida televizoarele pentru 30 de zile. Rezultatul a fost reveletor si intareste, cele scrise mai sus. „Cea mai saraca famile a cedat dupa o saptamana, iar celelate au suferit de depresie, spunand ca s-au simtit ca si cand au pierdut un prieten.”

Un alt experiment a fost realizat in Germania pe un grup de 200 de subiecti care ar fi trebuit sa nu se uite la televizor, timp de 365 de zile.Nici unul nu a reusit sa reziste dorintei, mai mult de sase luni si, de-a lungul perioadei, toti participantii au manifestat simptomele “de retragere a narcoticului”: anxietate crescuta, frustrare si depresie.

In Romania s-a constatat ca un adult cu venituri mici si studii medii isi petrece minim patru ore pe zi in fata televizorului consumand programe de divertisment,iar trei  procente din ratingul general sunt dependenti de fluxurile de stiri, precum si de talk show-uri. Creierul uman are tot felul de receptori, printre care se numara si cei opioizi, iar stimularea acestora devine prioritatea principala a specialistilor in manipulare. Krugman isi continua expunerea: „Americanul mediu se uita la televizor peste sase ore pe zi si 49% dintre acestia continua sa se uite, cu toate ca admit ca o fac in exces. Acestia sunt indicatorii clasici ai unor persoane care neaga: persoane care stiu ca-si fac rau, dar continua sa foloseasca drogul, in mod exagerat.” Conform studiilor sale, privitul la televizor amorteste emisfera stanga, lasand-o pe cea drepata sa indeplineasca toate activitatile cognoscibile. „Aceasta are unele implicatii pentru efectele televiziunii asupra evolutiei creierului si sanatatii. De exemplu, emisfera stanga este regiunea critica pentru organizarea, analiza si judecata datelor primite. Partea dreapta a creierului trateaza datele primite in mod necritic si nu decodeaza sau divide informatia, in partile ei componente.”

S-a constatat ca indiferent de continutul prezentat, dependenta de televizor, in primul rand incetineste sistemul nervos. In completarea efectelor neurologice negative, el poate fi nociv pentru simtul valorii personale, perceptiei mediului si sanatatii fizice. Sondaje recente au aratat ca 75% dintre femei cred ca sunt supraponderale, ca rezultat al vizionarii de actrite si modele slabe.

Televiziunea a dat nastere, la o “cultura a fricii”, focalizata pe senzationalismul programelor ce contin violenta si care sunt procesate de creierul  limbic. Studiile au aratat ca oamenii din toate generatiile au exagerat cu mult amenintarea violentei in viata reala. Acesta nu este un soc, deoarece mintea lor nu mai poate deosebi realitatea de fictiune, in timp ce se uita la televizor.

Daca devine drog,  televizorul  nu este cu nimic mai bun decat  nicotina, cofeina, opiul, heroina etc, insa spre deosebire de toate celelalte, care sunt scoase in afara legii, televiziunea este cultivata de toate sistemele, si foarte putin tinuta sub control de organsime de reglementare, cum ar fi CNA-ul nostru.

Televiziunea a devenit suportul principal pentru publicitate, asadar, chiar spalarea pe creier devine un obiectiv, caci prin lipsa de discernamant si filtrare rationala a informatiei, publicul captiv isi va risipi banii pe toate prostiile cu reclama la tv, devenind consumatori fideli si chiar obedienti.

Psihofiziologul Thomas Mulholland a descoperit ca, dupa doar 30 de secunde de privit la televizor, creierul incepe sa produca unde alfa, care indica rate ale activitatii mult incetinite . „Undele alfa ale creierului sunt asociate cu stari receptive ale constiintei nefocalizate. O frecventa mare a undelor alfa nu se intampla normal, atunci cand ochii sunt deschisi.Undele alfa sunt prezente in timpul starii de hipnoza usoara folosita pentru terapia prin sugestie” 

Concluzia ar fi ca, pe nesimtite si maia ales intr-o lume care proceseaza informatia ultra rapid, fara s-o mai filtreze rational, televiziunea a devenit un dispozitiv de control al mintii, care creeaza dependenta. De aici si pana a te folosi de publicul captiv mai sunt foarte putini pasi. Zombizati in timp, cei care sunt dependenti de o anumita televiziune, devin masa de manevra, folosita in scop electoral, sau de presiune.

Daca vrei sa experimentezi si tu, cele prezentate mai sus, iti propun sa renunti la televizor 21 de zile. Monitorizeaza-ti starile, ca sa afli daca ai devenit, sau nu, dependent!