Inapoi in…viitor!
Platon spunea despre idei ca sunt esenta lucrurilor, iar Mintea Marelui Creator a insamantat intreaga sa Opera cu idei generatoare de realitati pe diferite planuri. Panza pe care Dumnezeu isi picteaza Creatia este Energia Primordiala, pe care mintile celor creati dupa „Chipul si Asemanarea Sa” o modeleaza in functie de vibratiile la care au ajuns in cautarea Sursei. Astfel, Arhanghelii lucreaza in Lumina Pura, Ingerii cu energie fina, zeii cu energie spirituala, iar omul cu energie densa. Intreaga antichitate se supunea perceptiei lumii, in cheia minte-inaintea-materiei.Pentru a ne lamuri si mai bine, iata cum raportau anticii microcosmosul (omul) la macrocosmos (universul): „Tot ce este in cer este si in afara lui, ca si tot ce este pe pamant este echivalent cu ce se afla in afara sa, precum corpul este format din organe asa si universul este zamislit din planete…” (bucata de text gasita pe placute de lut in Memphis).
Anticii percepeau lumea integralist, pentru ei, ramele aveau forma intestinelor, plamanii aveau forma de pasare, cu alte cuvinte absolut totul in legatura cu interiorul nostru avea un corespondent in afara. Pentru ei Soarele era Principiul activ, dinamic, iar Luna, luminatorul noptii era responsabila cu starea pasiva, vegetativa, potentiala. Astazi, stim ca omul respira de 25 920 de ori intr-o zi, ceea ce corespunde anului Platonician, exact cat ii trebuie soarelui sa guverneze toate casele astrologice, iar media de varsta a presoanei de 72 de ani are exact acelasi numar de zile. Pare surprinzator, nu?
Asadar, lumea spiritelor si cea materiala se afla intr-o permanenta corespondenta, si in raporturi dictate de vibratia personala. Lumea pe care o traim este cea pe care o gandim, iar lumea de apoi este exact cea pe care o cream in planul terestru, prin actiunile, faptele, visele, sperantele si cunoasterea noastra. In cuvinte mai putine, am putea spune, ca anticii credeau ca din neant s-a precipitat o energie foarte fina, mult mai subtila decat lumina, urmata de un gaz diafan care contine in el potentialul tuturor lucrurilor si fiintelor.
Aici cele doua testamente care compun Biblia converg catre aceeasi idee primordiala: „La inceput Dumnezeu a facut cerurile si pamantul. Pamantul era pustiu si gol, peste fata adancului de ape era intuneric si Duhul lui Dumnezeu se misca deasupra apelor. Dumnezeu a zis: sa fie lumina. Si a fost lumina.”( Facerea 1-3). Dar si: „La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu si Cuvantul era Dumnezeu. El era la inceput cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost facute prin El, si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El. In El era viata si viata era lumina oamenilor” ( Evenghelia dupa Ioan 1-4).
