Traim in Romania si asta ne sfinteste tot timpul…
Generatiile de azi, avem dreptul sa nu uitam ororile regimului comunist, dar ca buni crestini sa le integram experientei duhovnicesti a neamului si sa le iertam. Comunismul si-a propus sa invinga lumea facand-o sa uite cine este ea cu adevarat. Din pacate, regimul politic din Romania din 1948 si pana astazi atenteaza programatic si sistematic la identitatea, libertatea si demnitatea noastra, facand loc unor idei, doctrine si teze straine genei si credintei noastre in Dumnezeu cel Viu.
De la sfintii si martirii inchisorilor comuniste ale caror sarguincioase si fierbinti rugaciuni au tinut si inca mai tin neamul cu fruntea sus si inima curata, sa deprindem o invatatura pe care nu o vom regasi in nici un manual modern de istorie. Noi ca romani, nu avem cine stie ce averi materiale de aparat, nu am exploatat munca si viata nimanui, ba dimpotriva am cunoscut,ca nimeni altii, foametea mizeria si dispretul altora, ba chiar ne simtim mai natural cu lipsurile decat cu tihna si belsugul. Ceea ce ne-a tinut si trebuie sa ne mentina si astazi in dragoste pentru Romania este in primul rand, mostenirea ancestrala de a-l recunoaste in inimi si in toate pe Iisus, ca pe Cuvantul cel Viu al lui Dumnezeu, care s-a invaluit in carne trecatoare pentru a trai printre noi! Noi existam doar in masura in care iubim si ne inaltam, ca vechii daci, doar prin jertfa!
Iata marturia arhimandritului Justin Parvu despre perioada petrecuta in munti, alaturi de fratii intru rezistenta anticomunista: „ Aici pe crestele muntilor, am simtit cuvintele Domnului, care ne-a spus ca fara El nu putem face nimic. Si noi, prin suferinta noastra, am invatat sa-L iubim. Caci pana nu vei suferi tu insuti, macar o palma sau o injuratura pe nedrept, pana atunci nu vei putea intelege drama de pe Golgota”.
Rezistenta si lupta sfanta impotriva cancerului comunist nu au fost in zadar, caci au aprins flacara cea vie a dragostei de neam, in generatiile de astazi. Marele erou Ogaranu ne-a lasat o mostenire: „ Lupta noastra, jertfa fratilor nostri, ravna de a-l iubi pe Hristos mai mult decat pe stapanitor, gandurile framantate in nopti lungi de iarna, ingropati prin zapezi si fugariti de soldatii unui interes strain, pe toate vi le inchinam voua, tineri din sate si orase, ca semn al dragostei ce v-o purtam, ca unora, ce le va fi dat, cand noi nu vom mai fi sa vada simplitatea si frumusetea stralucitoare a biruintei romanesti. „
Astazi, asistam cum „copiii” bolsevicilor, cocotati in functii, ca scroafa in copac, murdaresc diamantele lasate in cugetele noastre, de martirii neamului, batjocorind, mistocarind, hulind si balind turbat ori de cate ori aud de Dumnezeu, Neam si Patrie. Si nu prin ura sau incrancenare vom invinge, ci prin rezistenta duhovniceasca!
