Treptele fericirii
Sa repectam viata, sanatatea si puterile aproapelui ca si cum ar fi ale noastre. Eu am, spune egoistul! Noi avem, este expresia celui evlavios! O vorba de Duh anima atat Vechiul cat si Noul Testament: Daca cineva spune: omoara, daca nu te omor eu pe tine, atunci lasa mai bine sa te ucida, decat sa-l ucizi tu. Caci ce folos sa castigi intreaga lume, daca iti pierzi sufletul! Noi stim, ca fericirea apare acolo unde este pace si armonie, de aceea e bine sa nu uitam, ca daca am ridicat mana contra altui om, ca sa-l lovim, devenim nefericiti, chiar daca nu l-am lovit. Intentia este inima oricarei actiuni. De aceea unii pleaca in lume cu privirea blanda, si altii cu ochii rai! O alta garantie a fericirii este intelegerea acestei logici: ce-i al meu iti apartine tie, deci pstreaza ce-i al tau! Ce avem noi, cu adevarat de fapt? Nimic…trupul nu-i al nostru-apartine Pamantului, duhul nu-i al nostru, ci al Cerului. Mormintele stau marturie pentru asta! O alta treapta pe care omul urca pentru a-si gasi fericirea este: Mai bine putin pe buna dreptate, decat belsug pe nedrept! Traim cu totii in raportul cazua-efect: cine sapa groapa altuia, cade singur in ea, si atunci nu putem fi fericiti, daca generam in jurul nostru nefericire. Fericit este acela care a inteles comandamentul: Cinstea Cerului si Binecuvantarea Pamantului sunt ale acelui care onoreaza umanitatea! Cine are minte sa priceapa si sa-si dea prilej de Fericire!