Urletul trist al lupului dezamagit de haita

Simt cum se revolta in mine sangele strabunilor cand vad in ce precaritate morala, spirituala si culturala am ajuns. Ne comportam invaziv, rusinos, mitocaneste…Ne aflam in plina decadenta…Sunt vremuri tulburi si pestilentiale. Bisericile sunt mai preocupate de burta decat de suflet, politicienii si-ar vinde si parintii pentru o ciosvarta mai zemoasa, oamenii s-ar inghesui mai degraba la o promotie de ulei de masina decat la o piesa de teatru. Nu mai avem nici o decenta. Credem, sau nu…asta nu mai are nici o importanta, ne aflam in plin razboi interior…cine va triumfa? Cel bland, zambitor, darz, generos si cu Hristos in suflet, sau puhavul, ipocrit, las, slab, samavolnic, unsuros, conformist si intunecat? A fost o vreme cand Timpul avea rabdare cu noi…Suntem pe ultima turnanta…Vino Doamne! Macina-ne in pumnii tai, imprastie-ne in cele patru zari, spala-ne cu ploile tale si intareste-ne cu focul tau cel sacru!  M-am nascut intr-un neam de lupi si ma doare sufletul cand vad cum ne umplem de jigodie!  Neamului nostru i s-a aprins o candela, de dincolo, de catre toti sfintii Parinti. Astept, si ma cos pe dinauntru cu fir de iubire, implinirea gandului inimii parintelui Arsenie Boca:

” Toate darurile inchise in destinul nostru sunt ingradite cu suferinte, si numai la atatea daruri ajungem, prin cata suferinta putem razbi cu bucurie. Numai atata managaiere putem aduce intre oameni, cata amaraciune putem bea in locul celor ce vrem sa-i mangaiem. Atat de puternice vor fi mila si adevarul in noi, cata vapaie de ura infruntam bucurosi pentru Dumnezeu si pentru oameni„

Traind zilele acestea, cu intensitate, realitatea noastra sociala, am inteles de ce stromosii nostri erau lupi singuratici!