Publicat in ianuarie 18, 2014 de Oreste Teodorescu in Politikon
 
 

Visez ca in 2014 sa evadam din Abatorul Politic

60586922
60586922

Tupeul absolut, mitocania grunjoasa si transpiratia de porc decadent, post orgie…acestea par ingredientele comune tuturor baronilor locali. Ultimul exemplu de circoteca bolsevica l-a oferit, in toata splendoarea sa Marele Alb de Constanta, Nicusor Constantinescu. Acest episod grotesc mi-a starnit amintiri si patimi vechi, legate de politicienii romani.

Trebuie sa intelegem odata si o data ca sistemul imunitar al statului roman a fost rapid slabit dupa decembrie 1989, devenind profund deficitar pana în zilele noastre. Spirala coruptiei a urcat de la functionarul din spatele ghiseului pana în vârful piramidei politico-administrative, iar astazi asistam destul de neputinciosi la un spectacol decadent: infractorii periculosi îsi fac de cap prin libertate, fiind aparati cu maxim profesionalism de exact cei care ar fi trebuit sa-i pedepseasca, oamenii mor cu zile prin spitale daca au nesansa sa fie saraci,dascalii ne invata copiii cum sa dea mita si sa-si cumpere privilegii, televiziunile, în mare parte, ne agreseaza cu emisiuni stranii si lugubre, cu prostituate, transsexuali, criminali, batausi, dar nu spun o iota despre protestele impotriva abuzurilor din zone sensibile cum ar fi Rosia Montana sau Pungesti. Oamenii nu mai au speranta si totul pare ca se duce pe apa sambetei. Aceste sunt simptomele clare ale decadentei, antecamera prabusirii sistemice.

În acest noian întunecos de aberatii, bietul roman se simte deprimat, parasit de sansa si defetist. Disolutia autoritatii si falsele modele de succes (vezi dragusenele, slavii, fotbalistii fara contract,  manelistii, bisnitarii, grandomanii, semidoctii), dintre care, unii chiar au visat ca pot ajunge în parlament daca arunca cu banii în cei defavorizati, în fata camerelor de luat vederi, pe ritmuri bizantine…dar s-au trezit pe patul rece din celula.

Exista parca un blesem, ca acest neam sa fie condus numai in defavoarea sa. Unii ne otravesc lent, pe principiul picaturii chinezesti cu tot felul de idei defetise, zilnic si inca se mai numesc formatori de opinie…Stiu, pare din ce in ce mai greu de razbit, dar ar fi foarte periculos sa abandonam lupta, sa cedam tristetii si sentimentului de inutilitate. Cred cu tarie ca tocmai în aceste vremuri teribile ar trebui sa se organizeze si sa lupte grupuri de oameni din toate domeniile. Slava Domnului ca nu pastram nimic dupa moarte din toate aceste averi blestemate obtinute prin jaf, crima, mita etc.Deunazi, un amic cu privirea de peste mort, cu colturile buzelor lasate  si aer, mereu preocupat îmi spunea ca totul în viata este banul, ca, daca îl ai, esti automat un privilegiat în zonele cu adevarat respirabile ale planetei, ca poti obtine orice, caci, de fapt, totul este de vânzare. Avea dreptate, însa bietul de el nu avea notiunea pretului. Înteleptii, profetii si marii învatatori ai umanitatii au strigat dintotdeauna: daca va veti vinde sufletul, nu veti mai putea fi fericiti! Ce folos sa ai totul daca te simti gol si fara sens.

Astazi vedem ca acest ban la care unii se închina cu ambele mâini are proprietatea de a disparea la comanda, când criza financiara se asaza pe canapeaua milionarului si îi înlocuieste trabucul cubanez cu altul învelit în piele, vorba celor de la Parazitii. Am ajuns in 2014 si constatam, in continuare ca destinul nostru se afla in maini criminale, tara este dezmembrata si vanduta pe bucati, se atenteaza asupra vietii prin poluare aerului si a apei. Ma tot intreb, de vreo 10 ani, la fiecara ciclu electoral: Oare cand ne vom trezi din otravitorul somn al ratiunii si cand ve veni vremea inlocuirii monstrilor de la putere, cu oameni inzestrati, dedicati si patrioti? Cand ne vom satura cu adevarat de înselatorie, stapanire si batjocura?

Oare chiar am uitat ca avem urmasi carora trebuie sa le lasam mostenire o tara si un neam cu toate resursele spirituale, intelectuale si materiale nealterate?